În sala de şedinţe a Prefecturii, Ion se întâlneşte cu consilierii. Este agitat.
-„Vă repet, sunt cât se poate de sigur că rahatul ăla de Ponsanto e ceea ce omoară plantele.”
Comandantul Armatei:
-„Păi bine, da’ Ponsanto e ce au nevoie plantele. Conţine electroliţi.”
Preşedinta Tribunalului, făcând un vizibil efort de logică:
-„Stai aşa… Spui că tu vrei ca noi să udăm cu apă culturile? Apă? Ca cea de la toaletă?”
Ion:
-„Nu trebuie să fie de la toaletă, dar da, asta e ideea.”
Comandantul Armatei:
-„Bine bine, da’ Ponsanto conţine ce au nevoie plantele.”
Preşedinta Tribunalului:
-„Are electroliţi”
Ion:
-„Uite ce-i, plantele voastre nu cresc. Aşa că sunt cât se poate de sigur că Ponsanto nu merge. Acuma, nu sunt eu botanist, dar ştiu că dacă uzi plantele cu apă ele vor creşte.”
Un consilier:
-„Ca apa de la toaletă?”
Ion:
-„Ştiţi ce, voi vreţi să rezolvăm problema, iar eu vreau să scap de închisoare. De ce să nu încercăm să vedem dacă merge, şi să nu ne tot întrebăm despre ce au nevoie plantele?”
Preşedinta Tribunalului, sfătos:
-„Ponsanto are ce au nevoie plantele.”
Comandantul Armatei:
-„Păi da, e aşa cum spun vânzătorii, ‘Plantele cresc greu, aşa că au nevoie de o băutură tare'”
Consilierul:
-„Aha, şi conţine electroliţi.”
Ion nu se dă bătut:
-„Ce sunt electroliţii? Ştie cineva ce sunt electroliţii?”
Preşedinta Tribunalului:
-„Este ceea ce conţine Ponsanto.”
Ion:
-„Dar ce sunt ei?”
Preşedinta Tribunalului:
-„Sînt ce îi face Ponsanto să fie.”
Ion:
-„Dar de ce îi face Ponsanto?”
Comandantul Armatei:
-„Pen’că Ponsanto face electroliţi.”
Ion, hotărât:
-„Bine, uite ce e. Vă voi dovedi. E vreo bibliotecă pe aici pe aproape?”
Ies cu toţii din Prefectură şi se îndreaptă către o clădire la intrarea căreia stă scris, cu litere lipsă: „Bibliteca IG Bibicesc”. Ion se uită perplex, nevenindu-i să creadă: în bibliotecă tronau teancuri întregi de reviste pornografice. Membrii cabinetului şi agenţii intră şi ei în bibliotecă. Ion:
-„Păi, nu aveţi aici nimic altceva în afară de materialele astea pornografice?”
Comandantul Armatei:
-„Ăăă, mai sînt şi alte chestii.” Scoate din unul din rafturi o carte cu titlul „Ştiinţa extremă”. Ion o deschide. Pe prima pagină, o poză mare cu o femeie doar în chiloţi tanga, ţinând senzual în mână un model de ADN pe care părea că e gata să îl folosească în alte scopuri.
Ion:
-„Hmm… Aveţi şi alte cărţi, mai vechi?”
Comandantul Armatei îl duce pe Ion în altă cameră a bibliotecii unei îi arată o carte pe care scrie „Bunicile sexuale”.
-„Nu asta am vrut să spun prin „mai vechi”. Am nevoie de o carte care a fost scrisă cu mult timp în urmă.”
Ion reuşeşte să ajungă într-o zonă cu cărţi îngălbenite de vreme. Pare să fi găsit ce căuta. Se îndreaptă surexcitat spre membrii cabinetului care, în acest timp, savurau pozele din cărţi precum „Bunicile sexuale”, Mămicile care o iau”, ş.a.
-„Am găsit! Electroliţii sunt săruri. Asta e problema. Probabil că au fost bune câteva decenii, dar acum sarea s-a acumulat în sol, şi din cauza asta mor plantele. Asta e şi ceea ce cauzează furtunile de nisip, la fel ca în SUA în anii 1930 când, datorită secetei prelungite combinată cu tehnici asemănătoare de irigare a plantelor cu electroliţi, au apărut o serie de fenomene extreme pe perioade lungi de timp, cu furtuni puternice, care au distrus ecosistemul!”
Auditoriul îl ascultă pe Ion cu gurile căscate. Preşedinta Tribunalului se dezmeticeşte prima:
-„Păi asta spuneam şi noi. Ponsanto are electroliţi.”
Ion vede că nu ajunge nicăieri aşa:
-„Bine, uite cum facem. Trebuie să aveţi încredere în mine. Nu aveţi nimic de pierdut. Trebuie doar ca în loc de Ponsanto, să începeţi să udaţi culturile cu apă.”
Consilierul:
-„Ca cea din toaletă?”
Ion:
-„Bine, e-n regulă. Da, din toaletă. De oriunde luaţi voi apă, dar udaţi cu ea culturile.”
Comandantul Armatei:
-„Bine, bine… Nu e nevoie să faci pe deşteptu’ cu noi.”
Consilierul:
-„Hei, ia uite! Bunica mea!” Ridică în sus o revistă cu o poză mare pe cele două pagini din mijloc.
Ion aruncă un ochi la poză, tresare şi întoarce repede privirea, încercând să îşi ascundă surprinderea.
Lasă un răspuns