A. M. Turing: Jocul de imitație

Propun să luăm în considerare întrebarea „Pot mașinile să gândească?” Acest lucru ar trebui să înceapă cu definiții ale semnificației termenilor „mașină” și „gândește”. Definițiile ar putea fi încadrate astfel încât să reflecte, pe cât posibil, utilizarea normală a cuvintelor, dar această atitudine este periculoasă, dacă semnificația cuvintelor „mașină” și „gândește” poate fi găsită examinând modul în care sunt utilizate în mod obișnuit, este dificil să scapi de concluzia că sensul și răspunsul la întrebarea, „Pot mașinile să gândească?”, poate fi căutat într-un sondaj statistic, cum ar fi un sondaj Gallup. Dar acest lucru este absurd. În loc să încerc o astfel de definiție, voi înlocui întrebarea cu o alta, care este strâns legată de ea și este exprimată în cuvinte relativ clare.

Noua formă a problemei poate fi descrisă în termenii unui joc pe care îl numim „jocul de imitație.” Se joacă cu trei persoane, un bărbat (A), o femeie (B) și un interogator (C) care poate fi de oricare sex. Interogatorul stă într-o cameră separată în fața celorlalte două. Obiectul jocului pentru interogator este să își dea seama care dintre ceilalți doi este bărbatul și care este femeia. El îi cunoaște prin etichetele X și Y , iar la sfârșitul jocului spune fie „X este A și Y este B”, fie „X este B și Y este A”. Interogatorului i se permite să pună întrebări lui A și B astfel:

C: Vă rog, X, să-mi spună lungimea părului lui sau ei?

Acum să presupunem că X este de fapt A, atunci A trebuie să răspundă. Obiectivul lui A în joc este să încerce să-l determine pe C să facă o identificare greșită. Prin urmare, răspunsul lui ar putea fi:

„Părul meu este scurt, iar cele mai lungi șuvițe sunt lungi de aproximativ 22 centimetri”.

Pentru ca tonurile vocii să nu-l ajute pe interogator, răspunsurile ar trebui să fie scrise, sau mai bine zis, dactilografiate. Aranjamentul ideal este să existe un teleimprimator care comunică între cele două camere. Alternativ, întrebarea și răspunsurile pot fi repetate de un intermediar. Scopul jocului pentru al treilea jucător (B) este acela de a ajuta interogatorul. Cea mai bună strategie pentru ea este probabil să dea răspunsuri sincere. Ea poate adăuga lucruri precum „Eu sunt femeia, nu-l asculta!” la răspunsurile ei, dar nu va fi de niciun ajutor, deoarece bărbatul poate face observații similare.

Acum punem întrebarea „Ce se va întâmpla când o mașină ia rolul lui A în acest joc?” Va decide greșit interogatorul la fel de des când jocul este jucat așa cum o face atunci când jocul este jucat între un bărbat și o femeie? Aceste întrebări înlocuiesc originalul nostru, „Pot mașinile să gândească?”