Filosofia inteligenței artificiale este o ramură a filozofiei tehnologiei care explorează inteligența artificială și implicațiile acesteia pentru cunoașterea și înțelegerea inteligenței, eticii, conștiinței, epistemologiei și liberului arbitru. Mai mult, tehnologia se referă la crearea de animale artificiale sau oameni artificiali (sau, cel puțin, creaturi artificiale), așa că disciplina prezintă un interes considerabil pentru filosofi. Acești factori au contribuit la apariția filozofiei inteligenței artificiale. Unii savanți susțin că respingerea filozofiei de către comunitatea AI este dăunătoare.
Filosofia inteligenței artificiale încearcă să răspundă la astfel de întrebări precum:
- Poate o mașină să acționeze inteligent? Poate rezolva orice problemă pe care o persoană ar rezolva-o gândind?
- Inteligența umană și inteligența mașinilor sunt la fel? Este creierul uman în esență un computer?
- Poate o mașină să aibă o minte, stări mentale și conștiință în același sens în care poate o ființă umană? Poate simți cum stau lucrurile?
Întrebări ca acestea reflectă interesele divergente ale cercetătorilor AI, ale oamenilor de științe cognitive și, respectiv, ale filozofilor. Răspunsurile științifice la aceste întrebări depind de definiția „inteligenței” și „conștiinței” și de exact care „mașini” sunt în discuție.
Enunțurile importante din filosofia AI includ, printre altele:
- „Convenția politicoasă” a lui Turing: Dacă o mașină se comportă la fel de inteligent ca o ființă umană, atunci este la fel de inteligentă ca o ființă umană.
- Enunțul Dartmouth: „Fiecare aspect al învățării sau orice altă trăsătură a inteligenței poate fi descrisă atât de precis încât poate fi făcută o mașină să o simuleze.”
- Ipoteza sistemului de simboluri fizice a lui Allen Newell și Herbert A. Simon: „Un sistem de simboluri fizice are mijloacele necesare și suficiente de acțiune generală inteligentă.”
- Ipoteza puternică a inteligenței artificiale a lui John Searle: „Computerul programat corespunzător, cu intrările și ieșirile potrivite, ar avea astfel o minte exact în același sens în care ființele umane au mintea.”
- Mecanismul lui Hobbes: „Pentru că „rațiunomentul” … nu este altceva decât „socotirea”, adică adunarea și scăderea, a consecințelor denumirilor generale convenite pentru „marcarea” și „semnificarea” gândurilor noastre…”
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Introducere în inteligența artificială
Pășește în era digitală pregătit să înțelegi și să aplici conceptele care schimbă lumea!
Lasă un răspuns