Arhitectura gotică (2)

Figura 7.65 | Martiri, Catedrala Chartres

Figura 7.66 | Timpanul central al portalului regal al Catedralei Chartres

Bisericile gotice au fost construite în Europa continentală și Anglia, cu variații regionale, de obicei în centrul comunităților lor, mai ales dacă erau catedrale sau biserici episcopale. Fie că erau privite de la distanță, apropiindu-se de un oraș, fie că se aflau în interiorul catedralei, clădirea se înălța deasupra tuturor celorlalte pe măsură ce se înălța spre ceruri. Erau pline de ornamente arhitecturale și sculpturale pentru a preda doctrinele Bisericii, povești biblice și relatările despre Maria, Apostoli și ceilalți sfinți. Portalurile au fost în special în centrul efortului sculptural. Figuri în picioare, în altorelief, ale profeților, regilor și sfinților, împodobeau părțile laterale ale tocurilor sau suporturilor verticale de o parte și de alta a unei uși. (Figura 7.65) Și multe alte figuri sacre și seculare, sculpturi în relief, adesea ale lui Isus și simboluri ale celor patru evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan, au fost incluse în timpanul de deasupra ușilor. (Figura 7.66) Arhitecții, zidarii și sculptorii responsabili de aceste clădiri monumentale au fost extrem de pricepuți și creativi, iar catedralele gotice au rămas formele dominante ale peisajului urban occidental până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când zgârie-norii moderni din oțel structural le-au depășit în înălțime și scară.

Figura 7.67 | Naosul Catedralei Salisbury, Wiltshire, Marea Britanie

Efectul general al intrării într-o catedrală gotică este acela de a fi atras în sus într-un spațiu vast, luminos și aerisit și de a fi dislocat din fizic și atras în spiritual. (Figura 7.67) Acest efect este chintesența concepției creștine gotice conform căreia lumea fizică și senzuală trebuie ignorată sau chiar disprețuită în favoarea castității, conștientizării spirituale și devoțiunii religioase.

Bisericile creștine de toate confesiunile de astăzi urmează în general modelul bazilicii, dar sanctuarele variază considerabil pentru diverse practici ceremoniale. Tipul gotic, cu arcadele sale ascuțite și ferestrele de sticlă care filtrează lumina mistică în interior, este încă comun.

Figura 7.68 | Capela Thorncrown. Arhitect: E. Fay Jones

Figura 7.69 | Interiorul Capelei Thorncrown. Arhitect: E. Fay Jones

Un exemplu de versiune actualizată este capela Thorncrown, proiectată de E. Fay Jones (1921-2004, SUA). Jones a creat o serie de capele neconfesionale elegante și simple, amplasate în natură, care lasă să pătrundă lumina difuză. (Figurile 7.68 și 7.69) Elevul lui Frank Lloyd Wright, Jones a fost inspirat de principiile lui Wright de a utiliza materiale simple, locale, pentru a integra complet structura și decorul. Cea mai izbitoare caracteristică a lui Thorncrown, situată în Eureka Springs, Arkansas, este luminozitatea și aerisirea structurii. Întregul interior al fiecăreia dintre capelele lui Jones este un mic sanctuar care pare complet ca acasă în pădure.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu