Arhitectura orientată spre servicii și testarea unităților în dezvoltarea web

Arhitectura orientată spre servicii

Arhitectura orientată spre servicii (Service-Oriented Architecture, SOA) este o abordare modulară a interacțiunii. Este utilizat[ în serviciile web și cloud computing (API-uri) ca metodă de furnizare a instrumentelor, acțiunilor și informațiilor altor sisteme care permite integrarea în sisteme mai mari și/sau multiple. Fiecare articol dintr-o abordare SOA nu ține cont de acțiunile altor servicii. Știe doar cum să solicite informații sau acțiuni conținute în alte servicii atunci când sunt necesare.

Prin integrarea acestei abordări, programatorii pot specifica și limita ce acțiuni sunt disponibile și în ce condiții (nivelul de autentificare al utilizatorului final, natura datelor etc.), totul în timp ce sistemele reale sunt îndepărtate de interacțiunea directă cu consumatorul. Acest lucru ajută la protejarea sistemelor interne prin limitarea accesului la datele brute și la proprietatea intelectuală, oferind în același timp o platformă organizată de pe care dezvoltatorii pot prelua ceea ce au nevoie.

Companiile mai mari ar putea dezvolta un API care oferă informații din mai multe surse de date dintr-un singur loc. Prin crearea platformei comune, dezvoltatorii lor se pot conecta la datele din alte aplicații sau site-uri web fără a fi nevoie să se conecteze la fiecare sursă de date. Aceste companii ar putea, de asemenea, să permită partenerilor să-și acceseze API-ul pentru a asigura comunicarea automată între companii, pentru a crea alte instrumente suplimentare sau pentru a contribui cu propriile lor informații. Permițând accesul terților, vânzătorii externi au putut să creeze aplicații cum ar fi printarea de pe Instagram direct la magazinul dvs. local sau reîncărcarea rețetelor de pe un dispozitiv mobil.

Testarea unităților

Testarea unităților este un exercițiu de scriere a fiecărui element al software-ului dvs. pentru a îndeplini cerințe foarte specifice. Reducând proiectul la cea mai mică componentă testabilă, fiecare parte poate fi testată individual. Aceste module sunt apoi conectate împreună pentru a forma întregul mai mare. Este inclusă în metode și nu în practici, deoarece este o abordare importantă care trebuie să fie urmată de fiecare membru al echipei, dacă dorește să fie folosită. Testarea acestor unități înainte de a le include în software ar trebui să reducă depanarea și să permită mai ușor testarea componentelor înainte ca o implementare completă să fie asamblată. Această tehnică poate fi, de asemenea, combinată cu alte metode, deoarece este mai mult o practică de codificare decât o abordare a implementării proiectelor.

Testarea unităților este frecvent utilizată în abordări cu ritm rapid, cum ar fi Scrum, pentru a asigura un produs mai puțin predispus la erori. Rețineți că aceasta nu este o soluție perfectă. Deși unitățile individuale se pot testa bine, probleme logice pot fi în continuare create pe măsură ce aceste module sunt combinate. Testarea continuă a rezultatelor nu numai a unităților individuale, ci și a unităților care lucrează în combinație, va ajuta la abordarea acestui potențial punct de defecțiune.

Sursa: Michael Mendez, The Missing Link – An Introduction to Web Development and Programming (CC BY-NC-SA 3.0 License), Published by Open SUNY Textbooks, Milne Library (IITG PI), State University of New York at Geneseo. Traducere de Nicolae Sfetcu

Articol publicat sub licență CC BY-NC-SA 3.0