Home » Articole » RO » Societate » Filozofie » Filosofia politică » Aristotel: tipuri de guvernare

Aristotel: tipuri de guvernare

Pe lângă lucrările sale despre etică, care se adresează individului, Aristotel s-a adresat orașului în lucrarea sa intitulată Politica. Aristotel considera orașul o comunitate naturală. Mai mult decât atât, el a considerat că orașul este prioritar în ceea ce privește familia, care, la rândul său, este prioritară individului, „pentru că întregul trebuie să fie înainte de partea respectivă”. El a avut o declarație faimoasă că „omul este prin natura sa un animal politic” și a susținut că factorul definitoriu al umanității printre alții în regnul animal este raționalitatea sa. Aristotel a conceput politica mai degrabă ca un organism decât ca o mașină, și ca o colecție de părți care nu pot exista fără celelalte. Concepția lui Aristotel despre oraș este organică și este considerată unul dintre primii care au conceput orașul în acest mod.

Aristotel: Tipuri de guvernare
Clasificarea constituțiilor politice a lui Aristotel, Sursa: Chiswick Chap, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Aristotle%27s_constitutions.svg, CC Attribution-Share Alike 4.0 International license, Traducere Nicolae Sfetcu

Înțelegerea modernă comună a unei comunități politice ca stat modern este destul de diferită de înțelegerea lui Aristotel. Deși era conștient de existența și potențialul unor imperii mai mari, comunitatea naturală conform lui Aristotel era orașul (polis) care funcționează ca o „comunitate” politică sau „parteneriat” (koinōnia). Scopul orașului nu este doar evitarea nedreptății sau a stabilității economice, ci mai degrabă de a permite cel puțin cetățenilor posibilitatea de a duce o viață bună și de a efectua acte frumoase: „Parteneriatul politic trebuie considerat, prin urmare, ca fiind de dragul unor acțiuni nobile, nu de dragul de a trăi împreună.” Acest lucru se distinge de abordările moderne, începând cu teoria contractului social, conform căreia indivizii părăsesc starea naturală din cauza “fricii de moarte violentă” sau a “inconvenientelor sale”.

În Protreptic, personajul „Aristotel” afirmă:

”Căci suntem cu toții de acord că cel mai excelent om ar trebui să conducă, adică supremul prin natură, și că legea stăpânește și este singurul autoritar; dar legea este un fel de inteligență, adică un discurs bazat pe inteligență. Și din nou, ce standard avem, ce criteriu al lucrurilor bune, care este mai precis decât omul inteligent? Pentru tot ce va alege acest om, dacă alegerea se bazează pe cunoștințele sale, sunt lucruri bune și contrariile lor sunt rele. Și întrucât toată lumea alege mai ales ceea ce se conformează propriilor dispoziții adecvate (un om drept alege să trăiască drept, un om cu curaj să trăiască curajos, la fel un om cu autocontrol să trăiască cu autocontrol), este clar că omul inteligent va alege mai ales să fie inteligent; căci aceasta este funcția acelei capacități. Prin urmare, este evident că, conform celei mai autorizate judecăți, inteligența este supremă în rândul bunurilor.”

După ce a studiat o serie de constituții reale și teoretice ale orașelor-state, Aristotel le-a clasificat în funcție de diverse criterii. Pe de o parte stau adevăratele (sau bunele) constituții, care sunt considerate astfel deoarece vizează binele comun, iar pe de altă parte, cele pervertite (sau deviante), considerate astfel, deoarece vizează bunăstarea doar a unei părți a orașului. Constituțiile sunt apoi sortate în funcție de „numărul” celor care participă la magistraturi: unul, câțiva sau mai mulți. Clasificarea în șase tipuri a lui Aristotel este ușor diferită de cea găsită în Omul de stat a lui Platon. Diagrama ilustrează clasificarea lui Aristotel. Mai mult, urmând ideile vagi ale lui Platon, el a dezvoltat o teorie coerentă a integrării diferitelor forme de putere într-un așa-numit stat mixt:

”Este… constituțional să se ia… de la oligarhie ca funcțiile să fie alese, și de la democrație că acest lucru nu trebuie să fie pe o calificare de proprietate. Acesta este atunci modul amestecului; iar semnul unui amestec bun de democrație și oligarhie este atunci când este posibil să se vorbească despre aceeași constituție ca o democrație și ca o oligarhie.”
– Aristotel. Politica, Cartea 4, 1294b.10–18

Pentru a ilustra această abordare, Aristotel a propus un model matematic de vot în primul rând, deși descris textual, în care principiul democratic „un votant – un vot” este combinat cu „votul ponderat în funcție de merit” oligarhic.

Traducere din Wikipedia

Harta politică – Dicţionar explicativ
Harta politică – Dicţionar explicativ

Un mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti. Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 0.00 lei Selectează opțiunile
Istoria timpurie a cafelei
Istoria timpurie a cafelei

O traducere parțială, de Nicolae Sfetcu, a cărții All About Coffee, de William H. Ukers (1873-1945), publicată în 1922. Cu mulţumiri pentru sponsorul principal, Tecno Coffee – Automate de cafea, care a făcut posibilă elaborarea şi publicarea acestei cărţi. Civilizaţia … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 12.91 lei Selectează opțiunile
Ghidul autorului de cărţi electronice
Ghidul autorului de cărţi electronice

Ai scris o carte. Foarte frumos. Dar nu ai scris-o pentru a o ţine pentru tine. Trebuie să o publici. Problema e că editurile percep preţuri foarte mari pentru buzunarele unora dintre autori, şi aceasta în mod obiectiv, datorită costurilor … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 21.55 lei Selectează opțiunile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *