Dr. Alexandru Cristian alexandrucristian87@yahoo.com O nouă istorie a infanteriei este necesară în aceste vremuri pline de incertitudine dar și pentru istoria militară a poporului român. Infanteria română a plătit cel mai greu preț pentru ca țara noastră să fie așa … Citeşte mai mult
O fascinantă istorie a unui stat aflat în emisfera nord a suscitat multe minți în a descifra misterul ascensiunii sale. Din colonie a Marii Britanii în cea mai mare putere a istoriei. Oare este vorba de un mit sau un adevăr ?
Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la înființarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord – NATO. O alianță bazată pe valori și principii solide creată după Al Doilea Război Mondial.
Marele diplomat George F. Kennan afirma că NATO trebuie să aibă ca bază valori și principii comune nu teama față de amenințarea sovietică sau amenințarea extinderii comunismului la nivel internațional.
Alianța este fondată pe principiul apărării colectiv, denumit Principiul Mușchetarilor – unul pentru toți și toți pentru unul. Această celebră sintagmă este deviza națională a Confederației Helvetice.
Statele Unite ale Americii au avut un rol fundamental în întemeierea NATO dar și în coeziunea acestei alianței. De asemenea NATO a fost puternic și datorită puterii militare a Statelor Unite ale Americii. De aproape jumătate de secol Statele Unite sunt hegemonul militar al planetei, cea mai mare putere militară, apreciem că din anul 1984 Statele Unite ale Americii domină militar planeta, odată cu lansarea Inițiativei de Apărare Strategică sau Războiul Stelelor ( Star Wars).
Principatul de Monaco este un oraș stat, definit de istoricii, geopoliticienii și universitarii francezi ca o crestătură ( encroche) în teritoriul Franței nu o ca o enclavă. Istoria sa începe în anul 1297 și este condus de aceeași familie princiară Casa Grimaldi. De-a lungul istoriei sale Principatul de Monaco a avut un permanent țel geopolitic și geostrategic păstrarea independenței dar și a bunăstării poporului monegasc. Printr-un cumul de factori favorabili dublat cu o abilitate diplomatică remarcabilă în prezent Principatul de Monaco este un microstat din ce în ce mai relevant în politica internațională.
De ce ne trebuie o catedră Mihai Eminescu? Mihai Eminescu a fost o personalitate culturală complexă, poet, prozator, dramaturg, eseist, cronicar literar şi dramatic, ziarist şi pamfletar, romancier şi cugetător filosofic.Este considerat cel mai mare scriitor român din toate timpurile dar şi cel mai mare poet pe care l-a dat pământul acestui neam. Datoria noastră nu este în a-i ridica ode, laude, statui. Datoria noastră este de a-l înţelege, de a-l reprezenta corect, lucid. Ideile sale sunt marcate de genialitate, dar pentru a-l înţelege mai bine trebuie să-l studiem şi mai ales să-i înţelegem opera. Dumitru S. Panaitescu(Perpessicius) şi-a jertfit viaţa şi lumina ochilor dându-ne ediţia defintivă a operei eminesciene, monumentala Eminesciana în XVII volume, ediţia Perpessicius.
Genialul Eminescu a prevăzut în urmă cu peste un secol descoperirea bosonului în Scrisoarea a-I-a. În versurile „ La-nceput, pe când fiinţă nu era , nici nefiinţă/ Pe când totul era lipsit de viaţă şi voinţă/ Când nu se ascundea nimica, deşi tot era ascuns” Eminesscu observă originea universului , supa primordială din care toţi ne-am născut. Viziunea cosmologică a lui Eminescu este genială , originea Universului este în neant , în anti-materie transformată în materie.
Dr. Alexandru Cristian alexandrucristian87@yahoo.com Eminescu poet naţional şi universal de o mare amplitudine intelectuală şi de un enciclopedism rar întâlnit, o dovadă a acestei erudiţii sunt cele 44 de caiete (acum în fondul Academiei Române)pe care Noica le numea miracolul … Citeşte mai mult
Noul mediu internațional de securitate este impredictibil și greu de conceptualizat. Evenimentele multiple care se succed ne duc la o inflație de noi definiții și de căutări din punct de vedere doctrinar. Conceptul vechi de VICA este încă actual, un mediu de securitate volatil, incert, complex și ambiguu. Îi putem adăuga și un mediu în care conflictul va fi multidimensional.
Putem afirma că în prezent lumea se află într-o perioadă preparadigmatică, o perioadă de căutări asupra unei paradigme care să explice complexitatea noului mediu internațional de securitate.
Parteneriatul Strategic a fost dezvoltat în jurul cooperării militare, cooperării de securitate regională și a dezvoltării unor mecanisme comune privind amenințările și riscurile neconvenționale. De asemenea Parteneriatul Strategic a însemnat apariția unor noi instituții și mecanisme la nivelul statului român. Mă refer aici la înființarea Parchetului Național Anticorupție, actuala Direcție Națională Anticorupție, crearea Sistemului Național de Preveniere și Combatere a Terorismului, unde autoritate națională este Serviciul Român de Informații conform Legii 535/2004. Acordul Status of Foce sau Acordul de Acces a fost semnat în anul 2005, acord ce permitea staționare unor contingente militare americane pe teritoriul țării. În anul 2006 România a fost primul stat est-european care a semnat un acord de staționare a unui contingent militar american pe teritoriul țării. Un alt acord bilateral a fost cel în domeniul justiției penale internaționale.
Geografia cu România a fost generoasă prin varietatea reliefului și prin bogăția sa, dar așezarea la nivel planetar ne-a făcut să ne luptăm pentru statalitatea noastră. România a devenit în prezent o putere medie care depinde din punct de vedere al asigurării statalității și suveranității de marea putere americană. Afirm acest lucru pentru că puterea militară a N.A.T.O., fără Statele Unite ale Americii, nu poate face față pericolului militar ruso-chinez.
Eliezer Wiesel nu mai este dar trăiește prin faptele sale. Trecut la vârsta adolescenţei prin cumplita tragedie a istoriei, Holocaustul, Wiesel ne-a învăţat că omul poate deveni cel mai mare inamic al altor oameni.
Ce înseamnă a fi post-modern în lume? Definiţia diferă de la un caz la altul, de exemplu în cadrul artelor este doar o mişcare, în cazul istoriei politicii este ultima treaptă a omenirii. Robert Cooper definea post-modernitatea ca momentul în care un stat este dezvoltat pe toate palierele sale şi în jurul său este prezent un climax de securitate. Securitatea a devenit un cuvânt la modă, uneori banalizat, a fi în siguranţă înseamnă a avea toate posibilităţile pentru a opri sau mai bine a preîntâmpina un pericol.
