Bibliotecile din SUA au început să furnizeze gratuit cărţi electronice pentru public din 1998, prin intermediul site-urile lor web și a serviciile asociate. Cărţile electronice oferite astfel erau în principal științifice, tehnice sau profesionale, și nu puteau fi descărcate.
În 2003, bibliotecile au inceput sa ofere literatură populară descărcabilă gratuit, și alte genuri de cărţi electronice pentru public, lansând un model de împrumut de cărţi electronice care a avut mare succes pentru bibliotecile publice. Numărul de biblioteci care împrumută şi vând cărţi electronice a continuat să crească în următorii ani. Între 2005 și 2008 bibliotecile au înregistrat o creștere de 60 % în colecțiile cărţi electronioce.
În 2010, un studiu al Acces Public Library and Technology Access Study a constatat că 66 % din bibliotecile publice din SUA, oferă cărţi electronice, și industria bibliotecilor a început să fie serios preocupată de problemele legate de împrumutul de cărţi electronice, recunoscând o creştere majoră în utilizarea de cărţi electronice. Cu toate acestea, unii editori și autori nu au aprobat conceptul de publicare electronică, invocând probleme cu cererea, pirateria și drepturile de proprietate ale dispozitivelor de citire. Achizițiile pe bază de cerere au funcţionat câțiva ani în bibliotecile publice, permiţând furnizorilor să eficientizeze procesul de achiziție. Catalogul bibliotecii este apoi populată cu înregistrări de cărţi electronice care se potrivesc profilului bibliotecii. Decizia de a achiziționa titlul este lăsat la mâna patronilor, deși biblioteca poate stabili condiții de achiziții, cum ar fi un preț maxim de cumpărare, astfel încât fondurile dedicate sunt cheltuite în conformitate cu bugetul bibliotecii.
În 2012, la reuniunea Asociaţiei American University Presses s-a inclus un panou pe achiziție patron – unitate pentru cărți produse de editurile universitare, pe baza unui raport preliminar al lui Joseph Esposito, un consultant în editare digitală, care a studiat implicațiile unui astfel de proiect cu fonduri de la Fundaţia Andrew W. Mellon.
Lasă un răspuns