
În 2008, fondatorul misterios al Bitcoin – sau grupul de fondatori – Satoshi Nakamoto, a caracterizat Bitcoin ca sistem de plăți electronice bazat pe dovezi criptografice în loc de încredere. Arhitectura sa s-a bazat pe protocolul blockchain, care asigură autenticitatea tranzacției, integritatea și ordonarea. Ca mecanism de consens, blockchain aplicat la Bitcoin a trebuit să depășească deficiențele sistemelor monetare convenționale care funcționează datorită consensului bazat pe încrederea în instituții.
Principala caracteristică inovatoare a tehnologiei blockchain nu este, probabil, potențialul său de a genera tranzacții anonime între adresele de trimitere și de primire, ci capacitatea sa de a urmări tranzacțiile în bazele de date descentralizate, excluzând astfel contrafacerea și fraudele. Această capacitate se referă la posibilitatea de a descentraliza autoritatea și de a efectua tranzacții pe o bază de tip peer-to-peer prin utilizarea tehnologiilor bazate pe blockchain. În cazul criptovalutelor, aceasta implică faptul că guvernele și băncile nu sunt necesare pentru autentificarea și validarea tranzacțiilor monetare; aceste sarcini sunt delegate tehnologiei și rețelei care o susține. Blockchain poate fi privit ca un registru digital public (un registru de conturi) care conține toate tranzacțiile efectuate în cadrul sistemului său. Blockchain sunt înregistrări digitale, înregistrate în timp, care conțin cele mai recente tranzacții semnalate criptografic și adăugate la blocul de blocuri într-o secvență desemnată, într-o manieră liniară și cronologică. Ori de câte ori are loc o tranzacție, oriunde în lume, minerii o validază și o adaugă în blocul public, ceea ce face imposibil ca același obiect digital (care ar putea fi bani, dar și un acord contractual) să fie tranzacționate la diferite adrese în același timp. Minerii sunt agenții care controlează colectiv nodurile computaționale care validează tranzacțiile în cadrul rețelei. Pentru Bitcoin, serviciul pe care acești mineri îl furnizează este garantat în conformitate cu un sistem de stimulente, care în prezent înseamnă că minerii vor fi recompensați cu Bitcoini nou creați.
Încă din anii 1980, David Chaum, dezvoltatorul unuia dintre principalii predecesori Bitcoin numit Digicash, a susținut că creșterea aplicațiilor descentralizate (pe care blocul le permite să le construiască) ar putea provoca schimbări globale majore prin rezolvarea problemelor etice ale supravegherii în masă, participarea online și guvernarea democratică. În mai puțin de un deceniu de la nașterea Bitcoin în 2008, aplicațiile tehnologiilor blockchain par să se mute din ce în ce mai mult în direcția pe care a prezis-o Chaum – și în multe alte direcții, dintre care unele ar putea merge chiar împotriva așteptărilor lui Chaum. În afară de criptoalută, protocolul blockchain permite crearea unor așa-numite contracte smart – inclusiv contractele de drept de proprietate și contractele de asigurare – sisteme de guvernare distribuționată, cum ar fi sistemele de vot și guvernanța descentralizată a companiilor și organizațiilor (numite și organizații autonome descentralizate sau DAO ). În prezent, puterile politice și financiare convenționale au început să reglementeze sau să se potrivească cu tehnologiile de tip blockchain, de ex. statul New York, care a emis o BitLicense pentru companiile care se ocupă de Bitcoin (departamentul de stat al serviciilor fincanciare din New York, 2015) și banca Santander care investește în inovații de tip blockchain. Astfel, tehnologiile blockchain nu influențează doar modul în care înțelegem și folosim banii și relațiile contractuale, ci și guvernarea societăților noastre.
Dezvoltarea tehnologiilor blockchain implică o tendință tehnologică paradigmatică provocatoare dintr-o perspectivă filosofică din trei motive distincte. În primul rând, blockchain este un exemplu ilustrativ pentru dezvoltarea cadrului filosofic al tehnologiilor narative care este potrivit pentru a înțelege o configurație activă, abstractivă a TIC: capacitatea TIC de a modela înțelegerea oamenilor a lumii sociale. În al doilea rând, blockchain generează o infrastructură TIC generică și, prin urmare, nu se referă numai la o tehnologie nouă, ci și la ceea ce unii deja desemnează drept web decentralizat 3.0: un internet diferit de cel global care este în mod inerent descentralizat și ar schimba fundamental modul în care organizăm interacțiunile online. În al treilea rând, blockchain este o tehnologie concepută în mod explicit pentru a organiza aspecte ale realității noastre într-un mod care s-a dovedit a fi semnificativ din punct de vedere filosofic. Din cauza capacității lor de a contesta autoritatea și controlul interacțiunilor în respectivele economii criptografice, criptovalutele sunt considerate a fi fenomene în noua societate de control. Nu numai că filosofia poate fi folosită pentru a înțelege modul în care tehnologiile de tip blockchain mediază lumea noastră socială, dar și inversul pare a fi adevărat: înțelegerea tehnologiilor blockchain poate contribui la teoriile filosofice care explică modul în care tehnologiile moderne modelează societatea.
Sursa: Wessel Reijers & Mark Coeckelbergh, ”The Blockchain as a Narrative Technology: Investigating the Social Ontology and Normative Configurations of Cryptocurrencies”, Philos. Technol.. DOI 10.1007/s13347-016-0239-x (Traducere: Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns