Petru Ababii
Email: petruababii47@gmail.com
s. Bolohani, r. Orhei, Republica Moldova
În loc de prefaţă
Dovadă a faptului că cercetarea umană în toate domeniile ştiinţei pe parcursul timpurilor nu a fost numai una pur experimentală, dar şi una cu un caracter subiectiv o constituie filosfia – ştiinţa care însumează, generalizează, selectează şi sintetizează legităţile şi regulile ce stau la baza celorlalte discipline ale cunoaşterii. Din veacurile cele mai străvechi şi până în contemporaneitate ştiinţa filosofică a mers pas în pas cu celelalte ştiinţe, reflectând particularităţile lor esenţiale, nefiind în stare însă să pătrundă dincolo de orizonturile vizibile în limitele cărora acestea s-au dezvoltat. În special filosofia secolelor XVII, XVIII, XIX şi XX a abordat problemele cunoaşterii în ansamblul lor din punctul de vedere al caracterelor pur laice când maximalizând, când minimalizând implicaţiile pe care le-au avut asupra descoperirii normelor călăuzitoare. Ne v-om opri asupra filosofiei lui Heidegger, Kant şi Hegel deoarece ei au esenţializat toate problemele principale acumulate pe parcursul timpurilor, explicându-le în operele lor. Aceştea au fost exponenţii cei mai reprezentativi ai timpurilor în care şi-au desfăşurat activitatea. Dacă Hegel a negat în principiu posibilitatea cunoaşterii în esenţă a lumii (a lucrurilor), atunci Kant a lăsat o poartă deschisă din stânga spre cunoaşterea ei (lor) cu şi în anumite condiţii, pentru ca Heidegger să lase deschisă o poartă de data aceasta din dreapta.
Lucrarea face o analiză minuţioasă a concepţiior de bază ale filosofiei heideggeriene, kantiene şi hegeliene, descoperind pe de-o parte rând pe rând principalele deosebiri ale viziunilor lor referitoare la poziţionarea omului faţă de sine însuşi şi faţă de produsele sale spirituale şi poziţia susţinută în paginile studiului de faţă pe de altă parte.
S-au stabilit aşadar trei etape istorice manifestarea cunoaşterii filosofice a cărora şi-a găsit oglindire în operele gânditorilor respectivi; etapa premodernă – exponent filosoful Hegel, etapa modernă – exponent filosoful Kant şi etapa postmodernă – exponent filosoful Heidegger. Strădaniile lor au arătat şi demonstrat totodată, că oricât de mare şi vastă ar fi imaginaţia unui om pecum şi oricât de puternică ar fi capacitatea sa de a pătrunde în amănunt, el nu poate trece peste barierele stabilite de cadrul existenţei sale fizice fără utilizarea posibilităţilor spirituale (metafizice) – toate dependente nemijlocit de învăţăturile legate de Divinitate.
Atare concluzii au fost posibile datorită eforturilor depuse aici în baza elaborării unui mecanism de descifrare în detaliu şi de utilizare a concepţiilor înţelepciunii religioase (înţelepciunii creştine). Le găsim exprimate şi dezvoltate de asemenea în câteva cărţi ale subsemnatului: /Animus + animus / anima – Anima! sau Narcis hiperionic. Chişinău. 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism. Chişinău, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosoific al lui Petre Ţuţea. Chişinău. 2010; Aforisme, gânduri, reflecţii, Chişinău. 2011; Creştinismul (o descifrare în esenţial a Evangheliei după Matei), Chişinău. 2012 şi Prim adevăr şi inetrpretare, Chişinău. 2013 în care sunt identificate componentele unui concept esenţial întitulat generic Prim adevăr în contextele interpretative de toate felurile de care cunoaşterea umană dă dovadă. Sub titlul Prim adevăr şi interpretare sunt aduse trei domenii concrete de manifestare a lui: aspectul filosofic, aspectul sociologic şi aspectul literar (spiritual) – acela al artei scrisului.
© 2023 Petru Ababii. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului
Lasă un răspuns