Bolile transmise de căpușe sunt favorizate de schimbările climatice

Bolile transmise de căpușe, care afectează oamenii și alte animale, sunt cauzate de agenți infecțioși transmiși prin mușcăturile de căpușe. O umiditate ridicată mai mare de 85% este cea mai bună condiție pentru ca o căpușă să înceapă și să-și termine ciclul de viață. Studiile au indicat că temperatura și vaporii joacă un rol semnificativ în determinarea intervalului pentru populația de căpușe. Mai precis, s-a descoperit că temperatura mare este cea mai influentă variabilă în susținerea populațiilor de căpușe. Temperaturile mai ridicate măresc atât ratele de ecloziune, cât și ratele de dezvoltare, împiedicând în același timp supraviețuirea generală. Temperatura este atât de importantă pentru supraviețuirea generală, încât o temperatură minimă medie lunară sub -7 °C în timpul iernii poate împiedica o zonă să mențină populațiile stabilite.

(Căpușa de lemn. Credit: Catkin/Pixabay)

Efectul climei asupra ciclului de viață al căpușelor este una dintre proiecțiile mai dificil de făcut în legătură cu clima și bolile transmise de vectori. Spre deosebire de alți vectori, ciclurile de viață ale căpușelor se întind pe mai multe sezoane pe măsură ce se maturizează de la larvă la nimfă și la adult. În plus, infecția și răspândirea bolilor, cum ar fi boala Lyme, au loc în mai multe etape și diferite clase de gazde vertebrate, adăugând variabile suplimentare de luat în considerare. Deși este o specie europeană din spirochetele Lyme borreliosis, Borrelia garinii a fost recent documentată de la căpușe infectate la păsările marine din America de Nord. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a îmbunătăți modelele evolutive care prezic schimbările distribuționale în acest sistem transmis de căpușe în fața schimbărilor climatice. Infecția căpușelor are loc în stadiul de larvă/nimfă (după prima masă de sânge) când sunt expuse la Borrelia burgdorferi (spirocheta responsabilă de boala Lyme), dar transmiterea la om nu are loc decât în ​​stadiile adulte.

Expansiunea populațiilor de căpușe este concomitentă cu schimbările climatice globale. Modelele de distribuție a speciilor din ultimii ani indică faptul că tipul de căpușă de căprioară, cunoscută sub numele de I. scapularis, își împinge distribuția la latitudini mai înalte din nord-estul Statelor Unite și Canada, precum și împinge și menține populațiile în regiunile sud-centrale și nordice ale vestului central al Statelor Unite. Modelele climatice proiectează extinderea în continuare a obiceiului căpușelor la nord în Canada, pe măsură ce progresează la nord-vest din nord-estul Statelor Unite. În plus, totuși, se așteaptă ca populațiile de căpușe să se retragă de pe coasta de sud-est a S.U.A., dar acest lucru nu a fost încă observat. Se estimează că, coincizând cu această expansiune, temperaturile medii crescute pot dubla populațiile până în 2020 și pot aduce un început mai devreme al sezonului de expunere la căpușe.

Populațiile de căpușe nu numai că se răspândesc mai larg, dar se deplasează la altitudini mai înalte. În Colorado, căpușa de lemn din Munții Stâncoși, cunoscută sub numele de D. andersoni, obișnuiește să se hrănească cu și, în consecință, să infecteze populațiile umane cu tularemie (Francisella tularensis), febra peteală a Munților Stâncoși (Rickettsia rickettsii) și febra căpuşelor Colorado (virusul CTF). Un studiu de caz care testează interacțiunea climatică care afectează populațiile de vectori de căpușe (D. andersoni) din zona Larimer, Colorado a indicat că o creștere estimată de 1,2–2,0 °C a temperaturilor de vară ar crește populațiile de căpușe care se deplasează cu 100 m în sus în altitudine, crescând intervalul și susceptibilitatea la boli transmise de căpușe.

În ceea ce privește efectele unei lumi încălzite și extinderea populațiilor de căpușe în zone anterior neexpuse, cheile adaptive ale prevenirii vor include extinderea infrastructurii de îngrijire a sănătății și a disponibilității farmacologice, precum și educarea oamenilor și a furnizorilor cu privire la riscurile de îmbolnăvire și măsuri preventive pe care le pot lua.

În fața acestor amenințări în expansiune, este necesară o colaborare puternică între oficialii guvernamentali și oamenii de știință de mediu pentru promovarea măsurilor de răspuns preventiv și reactiv. Fără a recunoaște schimbările climatice care fac mediile mai locuibile pentru purtătorii de boli, politicile și infrastructura vor rămâne în urma răspândirii bolilor transmise de vectori. Costul uman asociat cu negarea științei schimbărilor climatice este unul care preocupă multe guverne. În Statele Unite, Centers for Disease Control and Prevention (CDC) desfășoară un program de granturi numit Building Resilience Against Climate Effects (BRACE), care detaliază un proces în 5 etape pentru combaterea efectelor climatice, cum ar fi răspândirea bolilor transmise de căpușe. Așa cum este cazul atunci când se răspunde la alți vectori și efecte ale schimbărilor climatice, populațiile vulnerabile, inclusiv copiii și persoanele în vârstă, vor trebui să aibă prioritate prin orice intervenție. Politicile productive din SUA și din lume trebuie să modeleze cu exactitate schimbările în populațiile de vectori, precum și povara bolii, să educe publicul cu privire la modalitățile de atenuare a infecției și să pregătească sistemele de sănătate pentru încărcătura crescândă de boli.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)