Cercetare

Cercetarea este o „activitate creativă și sistematică întreprinsă pentru a crește stocul de cunoștințe”. Ea implică colectarea, organizarea și analiza dovezilor pentru a crește înțelegerea unui subiect, caracterizat printr-o atenție deosebită la controlul surselor de părtinire și eroare. Aceste activități sunt caracterizate prin contabilizare și control pentru părtiniri. Un proiect de cercetare poate fi o extindere a lucrărilor anterioare în domeniu. Pentru a testa validitatea instrumentelor, procedurilor sau experimentelor, cercetarea poate replica elemente ale proiectelor anterioare sau ale proiectului în ansamblu.

(Sculptură în basorelief „Cercetarea ținând torța cunoașterii” (1896) de Olin Levi Warner. Biblioteca Congresului, clădirea Thomas Jefferson, din Washington, D.C)

Scopurile principale ale cercetării de bază (spre deosebire de cercetarea aplicată) sunt documentarea, descoperirea, interpretarea și cercetarea și dezvoltarea (R&D) metodelor și sistemelor pentru progresul cunoașterii umane. Abordările cercetării depind de epistemologii, care variază considerabil atât în interiorul, cât și între științe umaniste și celelalte științe. Există mai multe forme de cercetare: științifică, umanistă, artistică, economică, socială, de afaceri, de marketing, cercetare practicantă, de viață, tehnologică etc. Studiul științific al practicilor de cercetare este cunoscut sub numele de meta-cercetare.

Un cercetător este o persoană angajată în efectuarea de cercetări, eventual recunoscută ca ocupație printr-un titlu oficial de post. Pentru a fi cercetător social sau cercetător în științe sociale, trebuie să aveți cunoștințe enorme despre subiectele legate de științe sociale în care sunteți specializați. În mod similar, pentru a fi cercetător în științe naturale, persoana trebuie să aibă cunoștințe despre domenii legate de natură. știință (fizică, chimie, biologie, astronomie, zoologie și așa mai departe). Asociațiile profesionale oferă o cale de maturizare în profesia de cercetare.

(Aristotel, (384–322 î.e.n.), una dintre figurile timpurii în dezvoltarea metodei științifice)

Cuvântul cercetare este derivat din franceză, „chercher”, care înseamnă „a căuta”, termenul în franceză, recherche,  fiind derivat din franceza veche „recerchier”, un cuvânt compus din „re-” + „cerchier”, care înseamnă „căutare”. Cea mai veche utilizare înregistrată a termenului a fost în 1577.

Cercetarea a fost definită în mai multe moduri diferite și, deși există asemănări, nu pare să existe o singură definiție atotcuprinzătoare care să fie acceptată de toți cei care se angajează în ea.

Cercetarea în termeni cei mai simpli înseamnă căutarea cunoașterii și căutarea adevărului. Într-un sens formal, este un studiu sistematic al unei probleme atacate de o strategie aleasă în mod deliberat, care începe cu alegerea unei abordări pentru pregătirea unui plan (proiectare) și acționarea asupra acesteia în ceea ce privește elaborarea ipotezelor de cercetare, alegerea metodelor și tehnicilor, selectarea sau dezvoltarea instrumentelor de colectare a datelor, prelucrarea datelor, interpretarea și finalizarea cu prezentarea soluției/ilor problemei.

O altă definiție a cercetării este dată de John W. Creswell, care afirmă că „cercetarea este un proces de pași folosiți pentru a colecta și analiza informații pentru a ne crește înțelegerea unui subiect sau a unei probleme”. Aceasta constă din trei pași: puneți o întrebare, colectați date pentru a răspunde la întrebare și prezentați un răspuns la întrebare.

Dicționarul online Merriam-Webster definește cercetarea în mod mai general pentru a include și studiul cunoștințelor deja existente: „investigație sau examinare prin studiu; în special: investigație sau experimentare, care vizează descoperirea și interpretarea faptelor, revizuirea teoriilor sau legilor acceptate în lumina unor fapte noi, sau aplicarea practică a unor astfel de teorii sau legi noi sau revizuite”

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)