Cercetări în parapsihologie

Domenii

Parapsihologia studiază o serie de fenomene paranormale aparente, incluzând dar fără a se limita la:

• Telepatia: Transferul de informații prin gânduri sau sentimente între persoane altfel decât prin cele cinci simțuri clasice.
• Premoniţia: Percepția de informații despre locuri sau evenimente înainte ca acestea să se întâmple.
• Clarviziunea: Informaţii despre locuri sau evenimente în locații la distanță, prin mijloace necunoscute științei curente.
• Telechinezia: Capacitatea minții de a influența materia, timpul, spațiul, sau energia prin mijloace necunoscute științei curente.
• Experiențe aproape de moarte: O experiență raportată de către o persoană care aproape a murit, sau care a experimentat moartea clinică și apoi a înviat.
• Reîncarnarea: renașterea unui suflet sau a altor aspect ne-fizice ale conştiinţei umane într-un nou corp fizic după moarte.
• Experiențe apariţionale: Fenomene de multe ori atribuite fantomelor și întâlnite în locuri despre care se crede că au fost frecventate de un individ decedat, sau în asociere cu foste bunuri ale persoanei.

Definițiile termenilor de mai sus pot să nu reflecte utilizarea lor obişnuită, și nici opiniile tuturor parapsihologilor și criticilor lor.

Potrivit Asociaţiei Parapsihologice, parapsihologii nu studiază toate fenomenele paranormale, nici nu sunt interesaţi de astrologie, OZN-uri, Bigfoot, păgânism, vampiri, alchimie, sau vrăjitorie.

Jurnalele care se ocupă cu parapsihologia includ Journal of Parapsychology, Journal of Near-Death Studies, Journal of Consciousness Studies, Journal of the Society for Psychical Research şi Journal of Scientific Exploration.

Metodologie

Parapsihologi folosesc o varietate de abordări pentru studiul fenomenelor paranormale aparente. Aceste metode includ abordări calitative utilizate în psihologia tradițională, dar și metodologii empirice cantitative.

Cercetări experimentale

Ganzfeld

Ganzfeld (în germană, „tot câmpul”) este o tehnică utilizată pentru a testa persoanele fizice pentru telepatie. Tehnica – o formă moderată a privării senzoriale – a fost dezvoltată pentru a linişti rapid „zgomotul” mental prin furnizarea de stimuli ușori, fără un model definit, simțurilor vizuale și auditive. Simţul vizual este de obicei izolat prin crearea unei străluciri moale de culoare roșie, care este difuzată prin jumătăţi de bile de ping-pong plasate pe ochii destinatarului. Simţul auditiv este de obicei blocat de generarea unui zgomot alb, static, sau sunete similare. Subiectul este, de asemenea, așezat într-o poziție înclinată, confortabilă, pentru a minimiza simtul tactil.

În experimentul tipic Ganzfeld,  sunt izolaţi un „expeditor” și un „receptor”. Receptorul este pus în starea Ganzfeld sau efectul Ganzfeld, și expeditorului i se prezintă un clip video sau imagini statice și i se cere să spună mental imaginea receptorului. Receptorul, în timp ce este în starea Ganzfeld, este rugat să vorbească cu voce tare continuu despre toate procesele sale mentale, inclusiv imagini, gânduri, şi sentimente. La sfârșitul perioadei de transmisie, de obicei aproximativ 20-40 minute, receptorul este scos din starea Ganzfeld și i se arată patru imagini sau clipuri video, dintre care unul este cel adevărat și trei care sunt netransmise de expeditor. Receptorul încearcă să selecteze elementul transmis folosind percepțiile experimentate în timpul stării Ganzfeld ca indicii despre imaginea care a fost „transmisă” mental.

(Participant al unui experiment Ganzfeld, despre care susţinptorii spun că prezintă dovezi de telepatie.)

Studiile cu experimentele Ganzfeld care au fost examinate de către Ray Hyman și Charles Honorton au avut probleme metodologice care au fost bine documentate. Honorton a raportat că doar 36% din studiile au folosit seturi țintă duplicat de imagini pentru a evita manipularea indiciilor. Hyman a descoperit defecte în toate cele 42 de experimente Ganzfeld și, pentru a evalua fiecare experiment, el a conceput un set de 12 categorii de defecte. Șase dintre aceste defecte au cauze statistice, celelalte șase defecte ţin de elementele procedurale, cum ar fi documentația necorespunzătoare, randomizare și securitate, precum și posibilitățile de scurgere senzoriale. Peste jumătate dintre studii nu au reușit să se protejeze împotriva scurgerilor senzoriale și toate studiile au avut cel puțin unul din cele 12 defecte. Din cauza defectelor, Honorton a fost de acord cu Hyman că cele 42 de studii Ganzfeld nu au putut susține pretenţia existenței fenomenelor parapsihologice.

Posibilități de scurgeri senzoriale în experimentele Ganzfeld au inclus posibilitatea ca receptorii să audă ce se întâmplă în camera expeditorului de alături, camere nefiind izolate fonic, sau amprentele expeditorului să fie vizibile pe obiectul selectat pentru receptor. Hyman a revizuit experimentele autoganzfeld și a descoperit un model în datele care au implicat posibilitatea existenţei unei indicaţii vizuale. Hyman a scris că experimentele autoganzfeld au fost eronate, deoarece nu au exclus posibilitatea scurgerilor senzoriale.

În 2010, Lance Storm, Patrizio Tressoldi, și Lorenzo Di Risio au analizat 29 de studii Ganzfeld dintre 1997 şi 2008. Din 1498 încercări, 483 au fost succese, care corespunde unei rate de succes de 32,2%. Această rată de succes este semnificativ statistic cu p < 0,001. Participanții selectați pentru trăsături de personalitate și caracteristici personale care ar putea fi propice pentru fenomenele parapsihologice, au performat în mod semnificativ mai bine decât participanții neselectaţi în starea Ganzfeld. Hyman (2010) a publicat o replică la Storm et al. Potrivit lui Hyman „dependența de meta-analiză ca singurul temei pentru a justifica afirmația că există o anomalie și că există dovezi pentru consistenţa și replicabilitatea ei, este eronată. Aceasta denaturează ce iconsideră oamenii de ştiinţă drept probe de confirmare.” Hyman a scris că studiile Ganzfeld nu au fost reproduse în mod independent și nu au reușit să producă probe pentru fenomenele parapsihologice. Storm și colab. a publicat un răspuns la afirmaţiile lui Hyman considerând că proiectarea experimentelor Ganzfeld s-a dovedit a fi consecventă și de încredere, dar parapsihologia este o disciplină disputată care nu a primit prea multă atenție, astfel că sunt necesare continuarea cercetărilor pe această temă. Rouder și colab. a scris în 2013 că evaluarea critică a meta-analizei lui Storm și alții nu arată nicio dovadă pentru fenomeneşe parapsihologice, niciun mecanism plauzibil, și a omis eșecurile de replicare.