(Aura umană într-o femeie sănătoasă, după o schemă de Walter John Kilner (1847-1920). Imaginea prezintă „aurele interioare și exterioare” ale lui Kilner. Culorile au fost adăugate pentru motive ilustrative și nu au nici o altă semnificație.)
În parapsihologie și practica spirituală, aura este un câmp subtil, o radiație luminoasă care înconjoară o persoană sau un obiect, cum ar fi haloul sau aureola în arta religioasă. Reprezentarea unei astfel de aure denotă de multe ori o persoană deosebit de puternică sau cu mare sfințenie. Se spune că toate obiectele și toate lucrurile vii manifestă o astfel de aură. Adesea este considerată a fi perceptibilă, fie spontan fie prin practică: o astfel de percepție are o legătură permanentă cu al treilea ochi al spiritualității indiene. Diverşi scriitori asociază diferite trăsături de personalitate cu culorile diferitelor straturi ale aurei. Aceasta a fost, de asemenea, descrisă ca o hartă a gândurilor și sentimentelor care înconjoară o persoană.
Scepticii, precum Robert Todd Carroll, susțin că oamenii pot percepe aura datorită efectelor din creier: sinestezie, epilepsie, migrene, sau influențe ale drogurilor psihedelice, cum ar fi LSD. Alte cauze pot include tulburări în cadrul sistemului vizual provocând efecte optice. Oboseala ochilor poate produce, de asemenea, o aură, denumită uneori drept arderea ochilor.
Tradiții spirituale
In Iran aura este cunoscută sub numele farr sau „glorie”: este descrisă în asociere cu regii zoroastrieni.
Ideile despre aură sunt bine reprezentate în religiile indiene. În tradiția tantrică a hinduismului, aura reprezintă corpul subtil al celor şapte culori. În multe picturi hinduse de zei și zeițe, aura este marcată pe ceafa lor. Steagul budist reprezintă culorile ce se văd în jurul lui Buddha luminat. În jainism conceptul de Lesya se referă la culorile dispozițiilor mentale și emoționale. Pentru profesorul indian Meher Baba aura este a celor şapte culori, fiind asociată cu corpul subtil și depozitul său de impresii mentale și emoționale. Practica spirituală transformă treptat această aură într-un halo spiritual. Sursele hinduse și budiste leagă adesea aceste culori cu energia Kundalini și chakrele.
(Statuie prezentând pe Shiva ca Nataraja cu aură.)
În misticismul clasic occidental al neoplatonismului și cabalei, aura este asociată cu strălucirea corpului astral, un corp subtil identificat cu cerurile planetare, care au fost la rândul lor asociate cu diferite facultăți mentale într-un sistem elaborat de corespondențe cu culori, forme, sunete, parfumuri etc.
Simbolismul luminii găsit în Biblie este uneori asociat cu ideea aurei sau „corpului de lumină”: interpretări similare se gasesc in tradițiile islamice.
Conform literaturii teosofice, antroposofice, și archeosofice, fiecare culoare de aură are o semnificație, indicând o stare emoțională precisă. O descriere completă a aurei și a culorilor sale a fost furnizată de Charles Leadbeater, un teosof din secolul al 19-lea. Lucrările lui Leadbeater au fost mai târziu dezvoltate de Palamidessi și alții.
Ocultistul britanic W. E. Butler a conectat aura cu clarviziunea și emanațiile eterice, mentale și emoționale. El a clasificat aura în două tipuri principale: eterice și spirituale. Aurele se consideră că servesc ca măsură vizuală a stării de sănătate a corpului fizic. Robert Bruce clasifică aura în trei tipuri: eterice, principale, și spirituale. Potrivit lui Bruce aurele nu sunt de lumină, ci o traducere a altor interpretări senzoriale necunoscute care se adaugă la prelucrarea noastră vizuală. Ele nu sunt văzute în întuneric complet și nu pot fi văzute decât dacă o parte a persoanei sau a obiectului care emite aura poate fi văzută. Vindecătorul britanic clarvăzător și autor, Paul Lambillion, în cartea sa „Aure și culori„, scrie despre trei corpuri vizibile sau straturi din câmpul auric, care pot fi observate chiar în prezența fizică a subiectului individual, deoarece aura nu este un fenomen tri-dimensional și limitat la acești parametri.
Glenn Morris, Maestru al ramurii Hoshin Roshi Ryu, a inclus percepția aurei în instruirea lui de arte marţiale avansate. El a considerat aura din mai multe straturi. A descris stratul cel mai ușor vizibil ca fiind „lumină și mai dens decât aerul în care corpul este scufundat”, de obicei cca 3 mm grosime, și l-a corelat cu corpul eteric al unui individ. În jurul acestui strat el a descris un strat în formă de ou de cca 0,9 m grosime, reflectând starea hormonală pe care el a legat-o de corpul emoţional, iar în afara acestuia, alte straturi abia perceptibile corespunzătoare corpului mental și superior. Reamintind aura unui alt sōke, el scria, „Prima dată când am văzut Hatsumi [Yoshiaki Hatsumi este fondatorul Organizaţiei Bujinkan], el fugea luminos continuu, de culoarea lămâiei verzi, cu o culoare verde neon cu o lăţime de 0,3 m, și era aşa de ușor de văzut că sclipea în lumina puternică a soarelui„.
Pentru vindecătorii holistici, citirea aurei este arta de a cerceta domeniul energetic uman, sau câmpurile energetice ale altor ființe vii. Este o bază pentru utilizarea unor tehnici de vindecare holistică, și include practici precum bioenergetica, medicina energetică, spiritualitatea energiei, și psihologia energiei.
Teste
Testele de abilități psihice pentru a observa presupusele emanații ale aurei au eşuat în mod repetat.
Un test a implicat plasarea unor oameni într-o cameră întunecată și solicitarea persoanei dotate cu percepţii extrasenzoriale să precizeze câte aure observă. S-au obținut doar rezultate aleatorii.
Recunoașterea aurelor a fost ocazional testată la televizor. Un test a implicat un cititor de aure de o parte a unei camere cu un perete despărțitor opac separându-l de un număr de sloturi care conțineau fie persoane reale fie manechine. Cititorul de aure nu a reușit să identifice sloturile care conțin persoane, afirmând în mod incorect că toate conţin oameni.
Într-un alt test televizat un alt cititor de aure a fost pus în fața unui separeu în care cinci persoane stăteau în picioare. El a susținut că a putut vedea aura lor dincolo de separeu. După ce toate persoanele au fost scoase afară, cititorul a fost invitat să identifice care persoană stă în picioare în afară. A identificat doar 2 din 5 corecte.
Explicații
Bridgette Perez într-un comentariu pentru Skeptical Inquirer a scris că „distorsiunile perceptive, iluziile, şi halucinațiile, ar putea promova credința în aure… Factorii psihologici, inclusiv absorbția, susceptibilitatea fantezistă, intensitatea imaginilor vizuale, și persistenţa imaginilor, ar putea fi, de asemenea, responsabile pentru fenomenele de aură.”
O altă explicație pentru credința în aure, având în vedere că nu există nicio dovadă științifică pentru realitatea lor, ar putea fi cazurile de sinestezie. Cu toate acestea, un studiu din 2012 nu a descoperit nicio legătură trăgând concluzia că „discrepanțele constatate sugerează că ambele fenomene sunt fenomenologic și comportamental diferite.” Neurologul clinic Steven Novella a scris „Având în vedere greutatea dovezilor, se pare că legătura dintre aure și sinestezie este speculativă și se bazează pe similarități superficiale care par coincidențe.”
Lasă un răspuns