Parapsihologia este disciplina care investighează existenţa şi cauzele abilităţilor psihice, experienţele din apropierea morţii, şi viaţa de după moarte, folosind metode ştiinţifice. Experimentele parapsihologice includ folosirea generatoarelor de numere aleatorii pentru a testa existenţa precogniţiei şi a telekineziei atât la oameni cât şi la animale şi experimente Ganzfeld pentru a testa percepţia extrasenzorială.
Laboratoarele parapsihologice şi cercetările sunt conduse în instituţii private şi mai multe universităţi. Unităţile cu fonsuri private din departamentele de psihologie ale universităţilor din Marea Britanie sunt printre cele mai active în prezent. În Statele Unite, interesul în aceste cercetări a fost maxim în anii 1970 după care cercetările în universităţi au intrat în declin, deşi instituţiile private primesc în continuare fonduri considerabile din donaţii. Deşi cercetările parapsihologice au apărut doar ocazional în jurnalele academice principale, multe din cercetările recente sunt publicate în câteva jurnale de nişă, precum Journal of Parapsychology, Journal of Near-Death Studies, Journal of Consciousness Studies şi Journal of Scientific Exploration.
Parapsihologii descriu parapsihologia ca o ştiinţă emergentă, dar statutul de ştiinţă al parapsihologiei este disputat. Rezultatele experimentelor parapsihologice sunt considerate de Asociaţia Parapsihologică ca demonstrând existenţa unor forme de abilităţi psihice, dar criticii spun că succesele experimentale aparente se datorează viciilor de procedură metodologică. Oamenii de ştiinţă şi scepticii au criticat parapsihologia ca fiind o pseudoştiinţă întrucât, după cum se poate constata, parapsihologii continuă investigaţiile deşi nu au demonstrat evidenţa convingătoare a abilităţilor psihice timp de peste un secol de cercetări.
Terminologie
Termenul parapsihologie a fost inventat în jurul anului 1889 de filozoful Max Dessoir. El a fost adoptat de J.B. Rhine în anii 1930 pentru a înlocui termenul cercetare psihică pentru a indica o deplasare semnificativă spre metodologia experimentală şi disciplina academică. Termenul îşi are originea în cuvântul grec παρά para însemnând „pe lângă”, şi psihologie.
Bibliografie
- Broughton, Richard S. (1992). Parapsychology. Ballantine Books. ISBN 0345379586.
- Houran, James (2001). Hauntings and Poltergeists: Multidisciplinary Perspectives. McFarland & Company. pp. 330 pages. ISBN 0786409843.
- Irwin, Harvey J.; Watt, Caroline A. (2007). An Introduction to Parapsychology. McFarland & Company. pp. 320. ISBN 978-0786430598.
- Radin, Dean (2006). Entangled Minds: Extrasensory Experiences in a Quantum Reality. Paraview Pocket Books. pp. 368. ISBN 978-1416516774.
- Randi, James (June 1982). Flim-Flam! Psychics, ESP, Unicorns, and Other Delusions. Prometheus Books. pp. 342. ISBN 0345409469.
- Randi, James; Arthur C. Clarke (1997). An Encyclopedia of Claims, Frauds, and Hoaxes of the Occult and Supernatural. St. Martin’s Griffin. pp. 336. ISBN 0312151195.
- Sagan, Carl; Ann Druyan (1997). The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark. Ballantine Books. pp. 349. ISBN 0345409469.
- Shepard, Leslie (2000). Encyclopedia of Occultism and Parapsychology. Thomson Gale. pp. 1939 pages. ISBN 978-0810385702.
- Wiseman, Richard; Caroline A. Watt (2005). Parapsychology (International Library of Psychology). Ashgate Publishing. pp. 501 pages. ISBN 978-0754624509.
Nicolae Sfetcu
Stai pe faza, Daniel, vom mai vorbi despre subiectul asta.
daniel
Buna ziua!.,Sunt posedat de asemea chesti”parapshiologye”credeti-ma as vrea sa aflu cate chestii,si pe alta parte as vrea sa invat