Clarviziunea este abilitatea de a obţine informaţii despre un obiect, locaţie sau eveniment fizic prin alte mijloace decât cele cunoscute ca simţuri umane.
Termenul de clarviziune vine din sec XVII din limba franceză (clair însemnând „clar” şi voyance care se traduce prin „viziune”), fiind una din formele de percepţie extrasenzorială. O persoană care are abilitatea clarviziunii este numită clarvăzător („care vede clar”).
Posibilitatea ca unele persoane să aibă abilităţi paranormale şi psihice precum clarviziunea este un subiect controversat. Parapsihologia exploatează această posibilitate, dar existenţa paranormalului nu este în general acceptată de comunitatea ştiinţifică.
Aspecte ale clarviziunii
În cadrul parapsihologiei, clarviziunea se referă exclusiv la transferul de informaţie, actuală şi nedetectabilă prin simţurile obişnuite, către clarvăzător.. Ea este diferită de telepatie, prin aceea că în acest caz informaţia este obţinută direct din surse fizice externe, faţă de telepatie unde informaţia este transferată de la o minte la alta.
Clarviziunea are şi utilizări externe parapsihologiei, atunci când ne referim la cunoaşterea anormală, de obicei percepţia evenimentelor care s-au petrecut în trecut, sau care urmează să se petreacă în viitor (denumită retroviziune, respectiv previziune), sau comunicarea cu morţii.
Clarviziunea are legătură cu viziunea la distanţă, deşi termenul de „viziune la distanţă” nu defineşte suficient clarviziunea, întrucât el se referă la un proces controlat specific.
Bruce Main-Smith afirmă că este o situaţie nefericită şi inexactă faptul că clarviziunea a ajuns să devină un indicativ pentru toate sau cele mai multe forme de medium spiritual intenţional. Există patru canale primare, simţul clarviziunii, transa, tămăduirea şi cel fizic, şi o mulţime de alte canale care nu se înacdrează exact în cele patru canale primare. Clarviziunea (viziunea) şi clarauzul (percepţia prin auz) sunt amândouă exemple de clarpercepţii şi sunt incluse în grupul principal. Multe mediumuri care sunt bune clarvăzătoare pot avea o capabilitate mică sau complet lipsă a clarauzului, chiar dacă amândouă „daruri” sunt incluse în canalul primar al clarpercepţiei. Viziunea la distanţă este o faţetă a clarviziunii şi apare de obicei la practicienii la care dezvoltarea fizică a suferit o stopare precoce.
Transa este abilitatea de a comunica cu, şi a recepţiona de la alte entităţi, incarnate sau nu, şi poate fi uneori independentă de timp. Ea este de obicei divizată în transa adâncă (obliterativă şi periculoasă, unde de obicei cel aflat în transă îşi părăseşte propriul spirit) şi transa uşoară (cu un grad înalt sau total de conştientizare şi mai sigură pentru practiţionişti, cu un risc extrem de mic atunci când este practicată corect).
Tămăduirea este abilitatea de a îmbunătăţi starea de sănătate cu ajutorul unor surse de obicei nespecificate, tămăduitorul direcţionând efectele acestor surse către beneficiar. Tămăduirea presupune că tămăduitorul se află în proximitatea beneficiarului, dar nu impune neapărat atingerea. Tămăduirea prin absenţă este explicată prin numele său alternativ, tămăduirea la distanţă, şi este independentă de distanţa fizică dintre tămăduitor şi beneficiar.
Mediumul spiritual fizic include evenimente precum rotirea mesei, producerea de obiecte quasi-fizice (chiar şi personaje) şi, uneori, aşa-numita ectoplasmă. Se presupune adesea că pentru a avea succes este nevoie de întuneric total sau cel mult o lumină slabă roşie.
Există multe alte evenimente de medium, din păcate prea adesea considerate ca fiind clarviziuni, dar care nu se încadrează în niciunul din cele patru canale. Acestea includ psihometria (stabilirea istoriei unui obiect), scrierea inconştientă, extrase care apar în fotografii (posibil doar în cazul camerelor de fotorafiat anterioare apariţiei lentilelor de plastic sau din sticlă de cuarţ), precum ţi o lungă listă de alte curiozităţi.
Este foarte rar ca un medium să aibă „deschise” şi aflate sub control mai multe canale primare. (Adaptare si traducere din Wikipedia)
Lasă un răspuns