Profeţii (1)

Profeția este un proces în care unul sau mai multe mesaje comunicate unui profet sunt apoi comunicate altor persoane. Astfel de mesaje implică de obicei o inspirație divină, interpretare, sau revelație de evenimente condiționate care urmează să vină. Procesul profeției implică în special comunicarea reciprocă a profetului cu sursa (divină) a mesajelor. De-a lungul istoriei, clarviziunea a fost utilizată în mod obișnuit ca adjuvant la profeție.

Diferite concepte despre profeției se găsesc în toate religiile și cultele din lume. Într-o anumită măsură profeția poate fi considerat un concept integral în orice religie sau cult. Termenul a găsit o utilizare profundă în religiile avraamice (inclusiv iudaism, creștinism, islam, și Baha’i), împreună cu multe altele.

Definiții

Savant rabinic Maimonide a sugerat că „profeția este, în adevăr și realitate, o emanație trimisă de Ființa Divină prin intermediul Intelectului Activ, în primul rând facultăţii raționale a omului, iar apoi facultăţii sale imaginative.”

Prima se referă îndeaproape la definiția dată de Al-Fârâbî, care a dezvoltat teoria profeției în Islam.

Enciclopedia Catolică definește o concepție creștină a profeției ca „înțeleasă în sensul său strict, aceasta însemnând cunoaşterea dinainte a evenimentelor viitoare, deși se poate aplica uneori şi la evenimente din trecut despre care nu există nicio referire, prezentând lucrurile ascunse care nu pot fi cunoscute prin lumina naturală a rațiunii.”

Din punct de vedere sceptic, există o maximă latină: profeția scrisă după fapte vaticinium ex eventu.

Etimologie

Cuvântul „profeție” (substantiv) în sensul de „funcție a unui profet” a apărut în Europa pe la aproximativ 1225, din franceza veche profecie (sec 12), şi din cuvintele latin prophetia, şi grec prophetia, „darul de a interpreta voința lui Dumnezeu „, derivat din cuvântul grecs prophetes.

Originea primară a cuvântului profeţie este verbul grecesc, προφημι (prophemi), care înseamnă „a spune dinainte, a prezice”; fiind o combinație de cuvinte greceşti, προ și φημι.

Civilizații antice

Profeția nu este deloc nouă sau limitată la o cultură anume. Este o proprietate comună a tuturor societăților antice cunoscute în întreaga lume, la unele mai mult decât la altele. Au fost propuse multe sisteme și norme cu privire la profeție timp de milenii.

Credința Bahá’í

În 1863, Bahá’u’lláh, fondatorul Credinței Bahá’í, a pretins că deţine cheia mesianică a tuturor religiilor anterioare, precum și o Manifestare a lui Dumnezeu, un concept despre scrierile Bahá’í care servește ca intermediar între divin și umanitate și care vorbeşte cu vocea unui zeu. Bahá’u’lláh a susținut că, în timp ce era închis în Siyah-Chal în Iran, el a suferit o serie de experiențe mistice, inclusiv cu o viziune a Fecioarei din Rai (arabă: حورية‎, ḥúrí), care i-au vorbit despre misiunile sale divine, și promisiunea de ajutor divin. În credința Bahá’í, Fecioara din Rai este o reprezentare a divinului.

Budism

Haedong Kosung-jon (Biografiile înalţilor călugări) spune că regele Beopheung de Silla a dorit să promulge budismul ca religie de stat. Cu toate acestea, oficialii de la curtea lui i se opuneau. În al patrusprezecelea an al domniei sale, „Marele Secretar” al lui Beopheung, Ichadon, a conceput o strategie pentru a depăși opoziția curţii. Ichadon a plănuit cu împăratul, convingându-l să dea o proclamație de oficializare statală a budismului cu ajutorul sigiliului regal. Ichadon i-a spus împăratului să nege că el a dat o astfel de proclamație când oficialii care se opun o vor primi și să ceară o explicație. În schimb, Ichadon va mărturisi și va accepta pedeapsa prin execuție pentru ceea ce va fi repede văzut ca un fals. Ichadon a profețit regelui că la executarea lui un miracol minunat va convinge opozanţii religiei asupra puterii budismului. Schema lui Ichadon a funcţionat conform planului, iar oficialii opoziţiei au fost păcăliţi. Când Ichadon a fost executat pe data de 15 a lunii a 9 în 527, profeția lui s-a împlinit; pământul s-a cutremurat, soarele s-a întunecat, flori frumoase au plouat din cer, capul său retezat a zburat către muntele sacru Geumgang, și lapte în loc de sânge a izbucnit la 100 de metri în aer din cadavrul decapitat. Aceste semne au fost acceptat de către oficialii opozanţi ca o manifestare a aprobării divine a credinţei, iar budismul a fost făcut religie de stat în 527.