Terence Hines, în cartea sa Pseudoștiință și Paranormal (2003) scrie cu privire la clasificarea de subiecte paranormale:
Paranormalul poate fi considerat cel mai bine ca un subset al pseudoștiinței. Ceea ce face ca paranormalul să fie diferit de alte pseudoştiinţe este o dependenţă de explicații pentru presupusele fenomene, care sunt mult în afara limitelor stabilite ale științei. Astfel, fenomenele paranormale includ percepţia extrasenzorială (ESP), telekinezia, fantomele, poltergeist, viața după moarte, reîncarnarea, vindecarea prin credință, aure umane, și așa mai departe. Explicațiile pentru aceste fenomene conexe sunt formulate în termeni vagi de „forțe psihice”, „câmpuri energetice umane”, și așa mai departe. Acest lucru este în contrast cu multe explicații pseudoștiințifice pentru alte fenomene nonparanormale, care, deși nu ţin de știință, sunt încă redactate în termeni științifici acceptabili.
Credințele paranormale cele mai notabile includ pe cele care se referă la fantome, viața extraterestră, obiecte zburătoare neidentificate, și criptide.
S-ar putea argumenta însă că subiecte, precum ecuația Drake, funcționează din motive logice, deşi au o natură „paranormală”.
Fantome și alte entități spirituale
În credința tradițională și în ficțiune, o fantoma este o manifestare a spiritului sau sufletului unei persoane. Teorii alternative se extind pe ideea și includerii credinței în fantomele animalelor decedate. Uneori, termenul fantomă este folosit ca sinonim pentru orice spirit sau demon, însă în utilizarea populară, de obicei, termenul se referă la spiritui unei persoane decedate.
Credința în fantome ca suflete ale răposaților este strâns legată de conceptul de animism, o credință veche care atribuia suflete la tot ce există în natură. Aşa cum explică antropologul din sec. al 19-lea, George Frazer, în lucrarea sa clasică, Creanga de aur, sufletele erau văzute ca creaturi în care era animat corpul. Deși sufletul uman a fost uneori descris simbolic sau literar în culturile antice ca o pasăre sau alt animal, exista o credinţă pe scară largă că sufletul este o reproducere exactă a corpului în fiecare trăsătură, chiar până la îmbrăcămintea persoanei care a purtat-o. Acest lucru este descris în opere de artă din diferite culturi antice, inclusiv lucrări cum ar fi Cartea egipteană a morților, care prezinta persoane decedate în viața de apoi care apar aproape exact cum erai înainte de moarte, inclusiv stilul hainelor.
O credință larg răspândită cu privire la fantome este acestea că ele sunt compuse dintr-o materie cețoasă, aerisită, sau subtilă. Antropologii speculează că acest lucru poate, de asemenea, proveni din convingerile timpurii că fantomele sunt persoane în alte persoane, cel mai vizibil astfel de aspect fiind în culturile antice, argumentând cu respirația persoanei, care la expirare în climatele mai reci apare vizibilă ca un abur de culoare albă. Această credință poate să fi fost stimulată, de asemenea, de sensul metaforic pentru respirație în anumite limbi, cum ar fi spiritus în latină și pneuma în greacă, care, prin analogie, s-a extins pentru a denumi sufletul. În Biblie, Dumnezeu este descris ca animând pe Adam suflând peste el.
Numeroase teorii au fost propuse de oamenii de ştiinţă pentru a oferi explicații normale pentru observarea fantomelor. Deși dovezi ale fantomelor sunt în mare parte anecdotice, credința în fantome de-a lungul istoriei a rămas pe scară largă și este încă persistentă.
Viața extraterestră și OZN-urile
Posibilitatea vieţii extraterestre nu este, în sine, un subiect paranormal. Mulți oameni de știință sunt implicați în mod activ în căutarea de viață unicelulară în cadrul sistemului solar, realizarea de studii pe suprafața lui Marte, și examinarea meteoriţilor care au cazut pe Pământ. Proiecte cum ar fi SETI efectuează o căutare astronomică pentru activitatea radio, care să arate semne de viață inteligentă în afara sistemului solar. Teoriile științifice despre modul de viaţă dezvoltat pe Pământ permite posibilitatea ca viața să se fi dezvoltat şi pe alte planete la fel de bine. Aspectul paranormal al centrelor extraterestre de viață se datorează în mare parte credinţei în obiecte zburătoare neidentificate și fenomenele declarate a fi asociate cu acestea.
În istoria timpurie a culturii OZN, susţinătorii s-au împărțit în două tabere. Prima a avut o vedere mai degrabă conservatoare a fenomenelor, interpretând evenimentele ca inexplicabile, care merită un studiu serios. Ei au început să fie numiţi „ufologişti” în anii 1950, și credeau că analiza logică a rapoartelor de reperare ar valida noțiunea de vizitare extraterestră.
A doua tabără a constat din persoane care au cuplat ideea de vizitare extraterestră cu convingeri de mișcări cvasi-religioase existente. Aceste persoane erau de obicei amatori de ocultism și paranormal. Mulți au activat teosofi, spiritiști, sau au fost adepți ai altor doctrine ezoterice. În vremurile contemporane, multe dintre aceste credințe s-au unit în mișcările spirituale New Age.
Atât credincioșii laici cât şi cei spirituali descriu OZN-urile ca având abilități dincolo de ceea ce se consideră posibil în funcție de constrângerile aerodinamice cunoscute și legile fizice. Evenimentele tranzitorii observate la mai multe OZN-uri limitează, de asemenea, posibilitatea de testare repetată cerută de metoda științifică. Acceptarea teoriei despre OZN-uri de către comunitatea științifică mai largă este îngreunată de numeroasele farse posibile asociate cu cultura OZN.
Criptide
O criptidă este un animal a cărui existență nu este confirmată de ştiinţă, sau un animal care este considerat pe cale de dispariţie. Studiul acestor creaturi este cunoscut sub numele de criptobiologie. Cei care studiază existența unor criptide sunt numiţi criptozoologi. Acțiuni privind observarea criptidelor au apărut și au fost documentate de secole, și există sute de criptide distincte considerate a fi în viaţă în prezent. Unele dintre cele mai populare criptide includ pe Bigfoot, monstrul din Loch Ness, Yeti, dinozaurii non-păsări vii, Mothman, Diavolul din Jersey, dragoni, unicorni și vârcolaci.
Lasă un răspuns