Psihochinezia (greacă: ψυχή κίνησις, „mişcarea cu ajutorul minţii”), numită uneori şi telechinezia (greacă: τῆλε κίνησις, „mişcare la distanţă”), este o abilitate psihică pretinzându-se că permite unei persoane să influențeze un sistem fizic fără interacțiune fizică. Psihochinezia și telechinezia sunt uneori abreviată ca PK și TK respectiv. Exemple de PK ar putea include un obiect în mișcare și levitația. Nu există dovezi concludente că PK este un fenomen real.
Experimentele PK au fost istoric criticate pentru lipsa de control adecvat și repetabilitate. Mai mult decât atât, unele experimente au creat iluzii ale PK acolo unde nu există niciuna, iar aceste iluzii depind, într-o anumită măsură, de credința prealabilă a subiectului în PK.
Credința
În septembrie 2006, un studiu despre credința în diverse subiecte religioase și paranormale efectuate prin telefon și email a chestionat 1721 de americani despre credința lor în telechinezie. Dintre aceşti participanţi, 28% din participanţii de sex masculin și 31% din participanţii de sex feminin au selectat „de acord” sau „puternic de acord” cu declarația: „Este posibil să se influențeze lumea doar cu puterea minţii.”
În aprilie 2008, psihologul britanic și sceptic Richard Wiseman a publicat rezultatele unui sondaj online realizat de el, intitulat „Magicieni şi paranormal: Un sondaj”, la care au participat din întreaga lume 400 de magicieni. La întrebarea, „Credeți că există psihochinezie (de exemplu, că unii oameni pot, prin mijloace paranormale, să aplice o forță vizibilă asupra unui obiect sau să modifice caracteristicile sale fizice)?”, rezultatele au fost următoarele: Nu 83,5% Da 9%, Nesigur 7,5%.
Subdomenii ale telechineziei
Parapsihologii împart fenomenele psihocinetice în două categorii: Macro-PK, care sunt efecte pe scară largă psihocinetice care pot fi văzute cu ochiul liber, și Micro-PK, care sunt efecte psihocinetice de mici dimensiuni care necesită utilizarea de statistici pentru a le detecta. Anumite fenomene, cum ar fi telechinezia, vindecarea psihică, şi retrocauzalitatea, sunt considerate tipuri de psihochinezie.
Aptitudini notabile ale capabilităţilor psihocinetice
Au existat afirmaţii diverse privind capacitățile psihocinetice de-a lungul istoriei. Angelique Cottin (circa 1846), cunoscută sub numele de „Fata Electrică” a Franței, a fost o pretinsă generatoare de activitate PK. Cottin și familia ei a susținut că ea a produs emanații electrice care i-au permis să mute piese de mobilier și foarfece prin cameră. Frank Podmore a scris că au fost multe observaţii care au luat în consideraţie „posibile fraude”, cum ar fi contactul cu îmbrăcămintea fetei pentru a produce oricare dintre presupusele fenomene și observații ale mai multor martori care au constatat că a existat o dublă mișcare din partea lui Cottin, o mișcare în direcția obiectului aruncat și apoi îndepărtarea de el, dar mișcările au fost așa de rapide încât acestea nu au fost detectate de obicei.
Mediumurile au susținut, de asemenea, abilitățile psihocinetice. Eusapia Palladino, un medium italian, ar fi putut determina obiecte să se deplaseze în timpul ședințelor ei. Cu toate acestea, ea a fost prinsă cu trucuri levitând pe o masă de magician Joseph Rinn și folosind trucuri pentru a muta obiecte de psihologul Hugo Münsterberg.
Mediumul polonez Stanisława Tomczyk, activă la începutul secolului al 20-lea, a pretins a fi capabil de a efectua diverse acte de telechinezie, cum ar fi obiecte plutind, prin intermediul unei entități a numită „Micul Stasia”. O fotografie a ei din 1909, care arată o pereche de foarfece „plutitoare” între mâinile ei, este adesea publicată în cărți și alte publicații ca un exemplu de telechinezie. Oamenii de ştiinţă au suspectat că Tomczyk a efectuat experimentele ei prin utilizarea unui fir fin de aţă sau păr, ţinut între mâinile pentru a ridica și suspenda obiectele în aer. Acest lucru a fost confirmat atunci caând cercetatorii psihici care au testat pe Tomczyk ocazional au observat firul.
Mulţi dintre guru carismatici din India au susținut că au abilitati macro-PK și au demonstrat fenomene aparent miraculoase în public, deși cu cât sumt mai frecvete măsurile puse în aplicare pentru a preveni șmecheriile cut atât sunt mai puține fenomenele produse.
Annemarie Schaberl, un secretar în vârstă de 19 ani, a fost declarat a avea puteri telecinetice de parapsihologul Hans Bender, în cazul Rosenheim Poltergeist din anii 1960. Magicienii şi oamenii de ştiinţă care au investigat cazul au suspectat că fenomenele au fost produse prin înșelăciune.
Swami Rama, un yoghin specialist în controlul funcțiilor inimii sale, a fost studiat la Fundația Menninger în primăvara și toamna anului 1970, și s-a invocat de unii observatori ai fundaţiei că ar fi mutat telecinetic un ac de tricotat de două ori la o distanță de cinci metri. Deși Swami Rama a purtat o mască pe față și a fost acoperit de o rochie pentru a preveni acuzațiile că el a mutat acul cu răsuflarea sau mișcările corpului, și fantele de ventilație în cameră au fost acoperite, cel puțin un observator medic care a fost prezent la momentul respectiv nu a fost convins și și-a exprimat opinia că mișcarea aerului a fost oarecum cauza
Lasă un răspuns