Cimbrul

Echter Thymian

Cimbrul este o planta aromatică. Egiptenii foloseau cimbrul la îmbălsămare. Grecii îl utilizau ca tămâie în temple. Cimbrul a fost considerat ca o sursă de curaj, din cele mai vechi timpuri. Era ţinut sub perne pentru a îndepărta coşmarurile, pentru a oferi curaj razboinicilor, şi era pus sub capul morţilor pentru a asigura trecerea acestora în viaţa viitoare.

Cimbrul este o plantă perenă şi este cunoscut pentru gustul său puternic. Aroma de plante se datorează prezenţei „timolului”. Cimbrul are nevoie de o climă caldă şi însorită şi este o plantă rezistentă la secetă. Cimbru este folosit atât în stare proaspătă cât şi uscată. Cimbrul îşi păstrează aroma în stare uscată mai bine decât orice alte plante medicinale. Cimbru pisat este de asemenea folosit.. Frunzele pot fi îndepărtate cu uşurinţă din stem.

Cimbru are, de asemenea, unele utilizări medicinale. Ceaiul de cimbru este un leac bun pentru numeroase infecţii respiratorii. În Jamaica ceaiul de cimbru este folosit de gravide la naştere pentru a spori contracţiile uterine pentru o naştere rapidă. Timolul este folosit în spălarea gurii. El conţine anti-oxidant şi are proprietăţi anti-microbiene.

Cimbrul era utilizat în bucătăria libaneză şi în Caraibe în principal pentru aromatizarea alimentelor. Este deseori folosit pentru a aromatiza preparatele din carne şi supe. Se amestecă bine cu alte mirodenii.

Cimbru uscat

Cultivarea

Cimbrul se cultivă cel mai bine într-o locaţie însorită, caldă, cu sol bine drenat. Este plantat în general primăvara, ulterior comportându-se ca o plantă perenă.Reproducerea se face prin seminţe, butaşi sau prin secţionarea rădăcinii plantelor. Cimbrul rezistă bine la secetă. El se poate înfige foarte bine în sol, rezistând inclusiv pe platourile înalte de munte.

Cimbrul în mâncare

Cimbrul este o sursa bună de fier şi este utilizat pe scară largă în bucătărie. Este un ingredient de bază la arabi şi în unele ţări europene.

Cimbru este adesea folosit pentru a aromatiza carnea, supelr şi tocăniţele. El are o afinitate deosebită fiind folosit ca o aromă primară la carnea de miel, roşii şi ouă.

Cimbrul nu monopolizează mirosul, amestecându-se bine cu alte ierburi şi condimente. În unele ţări levantine, şi la asirieni condimentul za’atar (echivalentul în arabă pentru cimbru) conţine cimbrul ca ingredient de bază. Cimbrul este o componentă obişnuită pentru bouquet garni, şi herbes de Provence.

Cimbrul este vândut în stare proaspătă şi uscat. În stare proaspătă este mai aromat dar, de asemenea, mai puţin convenabil, durata de depozitare fiind rareori mai mare de o săptămână.

Cimbrul proaspăt este vândut adesea în mănunchiuri de ramuri. Firul de cimbru este compus dintr-o tulpină lemnoasă, cu frunze sau flori. Într-o reţetă cimbrul este măsurat prin buchet (sau fracţiune din acesta), prin numărul de fire, sau prin lingură sau linguriţă în cazul cimbrului pisat. În cazul în care reteta nu precizează dacă cimbrul este proaspăt sau uscat, se presupune că acesta este în stare proaspătă.

În funcţie de modul în care aceasta este utilizat într-un vas, se pot folosi crenguţe întregi (de exemplu, într-un bouquet garni), sau se îndepărtează frunzele de tulpini. De obicei, atunci când o reţetă specifică „buchet” sau „cui”, înseamnă că se foloseşte toate părţile cimbrului, iar când se specifică linguri înseamnă că se folosesc frunzele. Cimbrul uscat înlocuie foarte bine cimbrul proaspăt.

Frunzele pot fi îndepărtate din tulpini fie prin răzuire cu partea din spate a unui cuţit, sau prin tragerea prin degete sau printr-o furculiţă. Frunzele sunt adesea tocate.
Cimbrul păstrează aroma sa la uscare mai bine decât multe alte plante. Sub formă uscat este necesară o cantitate mai mică decât în stare proaspătă, într-o reţetă. Ca regulă de bază, folsiţi o treime de cimbru uscat faţă de cât ar fi nevoie în cazul cimbrului proaspăt. În cazul crenguţelor de cimbru, se estimează că 6 crenguţe de cimbru proaspăt sunt echivalente cu o linguriţă de frunze de cimbru, şi deci 1/3 linguriţe de cimbru uscat.

Ca şi în cazul dafinului, cimbrul eliberează lent aromele, adaugându-se în consecinţă la începutul procesului de gătire.

Cimbrul ca medicament

Uleiul eteric de cimbru obişnuit (Thymus vulgaris) este format din 20-54% timol. Timolul este un antiseptic, principalul ingredient activ în apa de gură Listerine. Înainte de apariţia antibioticelor moderne, a fost utilizat în sterilizarea bandajelor. De asemenea, sa dovedit a fi eficace împotriva ciupercilor care infecteaza frecvent unghiile de la picioare.

Ceaiul de infuzie din plante medicinale în apă poate fi folosit pentru tuse şi bronşită. Cimbrul medicinal este folosit pentru infecţiile respiratorii, în formă de tinctură, infuzie, balsam, sirop sau inhaşare cu aburi. Deoarece este antiseptic, cimbrul fiert în apă şi răcit este foarte eficace împotriva inflamaţiilor în gât atunci când se face gargară cu el de 3 ori pe zi, inflamaţia dispărând în mod normal în 2 – 5 zile. Timolul si alte componente volatile din frunze este eliminat prin plămâni, fiind foarte liposolubil, reducând vâscozitatea mucusului şi acţionând ca antimicrobian. Alte infecţii şi răni pot fi tratate cu cimbru fiert în apă şi răcit.