Considerații și recomandări generale despre adaptarea la schimbările climatice

Principiile unei politici eficiente

Politica adaptivă poate apărea la scară globală, națională sau locală, cu rezultate care depind de voința politică din acest domeniu. Scheraga și Grambsch identifică 9 principii fundamentale care trebuie luate în considerare la elaborarea politicii de adaptare.

1. Efectele schimbărilor climatice diferă în funcție de regiune.
2. Efectele schimbărilor climatice pot varia în funcție de grupurile demografice.
3. Schimbările climatice reprezintă atât riscuri, cât și oportunități.
4. Efectele schimbărilor climatice trebuie luate în considerare în contextul mai multor factori de stres și factori, care pot fi la fel de importanți pentru proiectarea răspunsurilor adaptive ca sensibilitatea schimbării.
5. Adaptarea vine cu un cost.
6. Răspunsurile adaptive variază în funcție de eficacitate, după cum demonstrează eforturile actuale de a face față variabilității climatice.
7. Caracterul sistemic al impactului asupra climei complică dezvoltarea politicii de adaptare.
8. Neadaptarea poate duce la efecte negative care sunt la fel de grave precum efectele induse de climă care sunt evitate.
9. Multe oportunități de adaptare au sens în funcție dacă efectele schimbărilor climatice sunt sau nu sunt realizate.

Scheraga și Grambsch precizează clar că politica privind schimbările climatice este împiedicată de nivelul ridicat al varianței înconjurătoare a impactului schimbărilor climatice, precum și de natura diversă a problemelor cu care se confruntă.

Adaptarea poate atenua impactul negativ al schimbărilor climatice, dar va genera costuri și nu va împiedica toate daunele. IPCC subliniază faptul că numeroasele efecte adverse ale schimbărilor climatice nu sunt modificări ale condițiilor medii, ci schimbări ale variației sau ale condițiilor extreme. De exemplu, nivelul mediu al mării într-un port ar putea să nu fie la fel de important ca înălțimea apei în timpul unui val de furtună (care provoacă inundații); precipitațiile medii dintr-o zonă ar putea să nu fie la fel de importante ca și seceta frecventă și gravă și evenimentele extreme de precipitații. În plus, politica eficientă de adaptare poate fi dificil de implementat, deoarece factorii de decizie sunt recompensați mai mult pentru adoptarea schimbărilor pe termen scurt decât pentru planificarea pe termen lung. Întrucât efectele schimbărilor climatice nu sunt, în general, văzute pe termen scurt, aceasta înseamnă că factorii de decizie politică au mai puține stimulente pentru a acționa asupra acestor rezultate potențiale. În plus, aceste probleme (atât cauzele cât și efectele schimbărilor climatice) au loc la scară globală, ceea ce a determinat Organizația Națiunilor Unite să conducă eforturi politice globale, cum ar fi Protocolul de la Kyoto și Acordul de la Paris, pe lângă crearea unui corp de cercetare prin IPCC, pentru a crea un cadru global de adaptare la schimbările climatice și de combatere a acestora. Cu toate acestea, marea majoritate a politicilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a schimbărilor climatice sunt puse în aplicare la o scară mai mult locală, datorită faptului că diferitele regiuni trebuie să se adapteze în mod diferit schimbărilor climatice și deoarece politicile naționale și globale sunt adesea mai dificil de adoptat.

Criterii de evaluare a răspunsurilor

James Titus, manager de proiect pentru creșterea nivelului mării la Agenția de Protecție a Mediului din S.U.A., identifică următoarele criterii pe care factorii de decizie politică ar trebui să le utilizeze pentru evaluarea răspunsurilor la încălzirea globală:

• Eficiența economică: Va aduce beneficii în mod substanțial mai mult decât dacă resursele ar fi aplicate în altă parte?
• Flexibilitate: Strategia este rezonabilă pentru întreaga gamă de posibile schimbări ale temperaturilor, precipitațiilor și nivelului mării?
• Urgență: Strategia ar avea succes dacă implementarea ar fi întârziată cu zece sau douăzeci de ani?
• Cost redus: Strategia necesită resurse minime?
• Echitate: Strategia favorizează în mod incorect unele strategii, în detrimentul altor regiuni, generații sau clase economice?
• Fezabilitatea instituțională: Strategia este acceptabilă pentru public? Poate fi implementat cu instituțiile existente în temeiul legilor existente?
• Resurse unice sau critice: Strategia ar reduce riscul de a pierde resurse ecologice sau culturale unice?
• Sănătate și siguranță: Strategia propusă ar mări sau reduce riscul de îmbolnăvire sau de rănire?
• Coerența: Politicile suportă alte obiective naționale, comunitare sau private?
• Sectorul privat vs. public: Strategia minimalizează interferența guvernamentală cu deciziile luate cel mai bine de sectorul privat?

Diferite scale de timp

Adaptarea poate apărea fie în anticiparea schimbării (adaptare anticipativă), fie poate fi un răspuns la aceste schimbări (adaptare reactivă). Majoritatea adaptărilor care sunt puse în aplicare în prezent răspund tendințelor climatice actuale și variabilității, de exemplu utilizarea sporită a zăpezii artificiale în Alpii Europeni. Unele măsuri de adaptare, totuși, anticipează schimbările climatice viitoare, cum ar fi construirea podului Confederației din Canada la o altitudine mai mare, pentru a ține seama de efectul creșterii viitoare a nivelului mării pentru vapoarele care trec pe sub pod.

O mare adaptare are loc în legătură cu variabilitatea climatică pe termen scurt, însă aceasta ar putea cauza adaptarea greșită a tendințelor climatice pe termen lung. De exemplu, extinderea irigării în Egipt în deșertul Sinai de Vest datorită unei perioade de fluviu mai mare este o adaptare greșită atunci când este privită în raport cu proiecțiile pe termen lung ale uscării în regiune. Adaptările la o anumită scară pot, de asemenea, să creeze externalități în alta prin reducerea capacității de adaptare a altor actori. Acest lucru este adesea cazul când evaluările generale ale costurilor și beneficiilor adaptării sunt examinate la scară mai mică și se poate observa că, deși adaptarea poate aduce beneficii unor actori, aceasta are un efect negativ asupra altora.

Strategii tradiționale de adaptare

Oamenii s-au adaptat întotdeauna la schimbările climatice și există deja unele strategii de adaptare a comunității, cum ar fi schimbarea timpului de însămânțare sau adoptarea unor noi tehnici de economisire a apei. Cunoștințele tradiționale și strategiile de adaptare trebuie să fie menținute și consolidate, altfel capacitatea adaptivă poate fi slăbită deoarece cunoașterea locală a mediului este pierdută. Consolidarea acestor tehnici locale și construirea acestora face ca și mai multe strategii de adaptare să fie adoptate, deoarece acestea creează mai multă responsabilitate comunitară și implicare în acest proces. În multe cazuri, însă, acest lucru nu va fi suficient pentru a se adapta noilor condiții care nu se încadrează în categoria celor anterior experimentate și vor fi necesare noi tehnici. Adaptările incrementale care au fost puse în aplicare sunt acum insuficiente, deoarece vulnerabilitățile și riscurile legate de schimbările climatice au crescut, ceea ce determină necesitatea unor adaptări de transformare care sunt mult mai mari și mai costisitoare. Eforturile actuale de dezvoltare se concentrează din ce în ce mai mult pe adaptarea la schimbările climatice bazate pe comunitate, încercând să sporească cunoașterea locală, participarea și asumarea propriilor strategii de adaptare.