În eseul său „Între analitic și empiric” (Philosophy, aprilie 1957), J. W. N. Watkins compară identificarea empirică a declarațiilor sintetice cu cele empirice, argumentând că există o clasă importantă de afirmații care sunt sintetice, adică nu analitic adevărate sau false, și totuși nu empirice. Carl G. Hempel consideră că argumentele lui Watkins sunt foarte stimulative, dar nu consideră că oferă o bază solidă pentru afirmația sa. În Empirical Statements and Falsifiability, Hempel menționază care i se pare că sunt principalele greșeli ale raționamentului lui Watkins, și face câteva comentarii suplimentare cu privire la problemele ridicate de discuția sa.
Watkins își începe argumentul formulând ceea ce el numește „o schemă ierarhică a declarațiilor empirice” (citat, p. 115). Aceasta are forma unei definiții recursive pentru clasa declarațiilor empirice; dar, din nefericire, definiențele sale conțin un termen care nu are niciun sens tehnic general acceptat și pentru care Watkins nu oferă o explicație generală, și anume, termenul „ipoteză instanțială”. În consecință, sensul intenției expresiei cruciale, „afirmație empirică” nu este specificată decât în mod incomplet. Schema lui Watkins și unele remarci pe care le adaugă cu privire la „ideea din spate”, arată în mod clar că dorește să califice drept empiric, printre altele, orice afirmație care nu este contradictorie, dar care este logic incompatibilă cu un set finit logic consecvent de propoziții de observație. Declarațiile astfel caracterizate sunt, evident, cele care ar fi respinse sau falsificate în mod concludent de anumite constatări observabile. Într-adevăr, Watkins subliniază în mod repetat că dorește să se pronunțe și să apere criteriul falsificabilității profesorului Popper pentru declarațiile științei empirice. Cu toate acestea, în afară de afirmațiile amintite, numite de Hempel falsificabile în sensul restrâns sau strict falsificabile, Watkins califică drept empirice și alte declarații, numite de Hempel falsificabile în sensul mai larg. Acestea sunt acele afirmații care, coroborate cu ipotezele instanțiale empirice (logic compatibile), k, implică ipoteze instanțiale suplimentare care nu sunt implicate doar de k. Și, deși Watkins nu spune în mod clar ce înțelege prin ipoteza instanțială în general, exemplul pe care-l dă, și anume „Toți corbii sunt negri”, sugerează că, în orice caz, toate ipotezele pur universale trebuie să fie considerate ca fiind instanțiale.
În ceea ce privește declarațiile de observație, adică sentințe care descriu constatări observabile observaționale, Hempel presupune, așa cum pare să facă Watkins în articolul său, că acestea sunt compuși funcționali ai adevărului, nu tautologii, și nici auto-contradicții, de propoziții atomice, care atribuie o anumită proprietate observabilă direct sau o relație cu un obiect specificat sau set de obiecte ordonate (de exemplu, „obiectul a este negru”; „obiectul a este un corb”; „obiect a este adiacent la obiect b”). Atunci, rezultă că orice declarație de observație este strict falsificabilă, precum și orice declarație cuantificată universal care conține numai predicate observaționale, adică termeni considerați proprietăți sau relații direct observabile. De exemplu, dacă „P”, „Q” „R” sunt predicate observaționale, atunci fraza de observație „Pa. Qa „și cuantificarea universală „(x) (Px o Qx)” sunt strict falsificabile (de exemplu, prin fraza de observație „Pa . HQa,”, care contrazice pe amândouă). Dar generalizările existențiale non-analitice nu sunt strict falsificabile: nu există seturi finite de observații finale care să le poată respinge; și același lucru se aplică celor mai multe generalizări mixte sau analitice, adică declarații care încep cu o secvență de cuantificatori, incluzând cel puțin un cuantificator universal și unul existențial. Printre acestea din urmă sunt ceea ce Watkins numește declarații „toate-și-unele”, cum ar fi „(x) (Ey) Rxy” (adică „Totul se află în relația R cu ceva”). Watkins califică declarațiile tipurilor tocmai menționate ca nonempirice și, din moment ce nu sunt analitic adevărate sau false, le consideră a fi sintetice, dar nu empirice.
Sursa: Carl G. Hempel, Empirical Statements and Falsifiability
Lasă un răspuns