(Salalah Oman)
Istoria propagării plantei de cafea este strâns legată de aceea a istoriei timpurii a băutului cafelei. O cercetare atentă dezvăluie că majoritatea specialiştilor sunt de acord ca planta de cafea este indigenă din Abisinia, şi probabil, Arabia, unde se cultiva în toată zona tropicală. Prima menţiune sigură a proprietăţilor şi utilizării plantei este de la un medic arab spre sfârşitul secolului IX e.n., şi este rezonabil să presupunem că înainte de această dată planta creştea în sălbăticie în Abisinia şi, probabil, şi în Arabia. Dacă ar fi adevărat, aşa cum scrie Ludolphus, că abisinienii ieşeau din Arabia prin Etiopia, în antichitate, este posibil ca ei să fi adus cuei planta de cafea, dar trenuiesc creditaţi arabii pentru descoperirea şi promovarea utilizării băuturii şi, de asemenea, pentru promovarea plantei de cafea, chiar dacă au găsit-o în Abisinia şi au adus-o în Yemen.
Unii experţi cred că prima cultivare a cafelei în Yemen datează din anul 575, când invazia persană a pus capăt domniei etiopiene a lui Negus Caleb, care a cucerit ţara în 525.
Cu siguranţă descoperirea băuturii a dus la cultivarea plantei în Abisinia şi în Arabia, dar progresul a fost lent până în secolele XV şi XVI, atunci când se pare că planta de cafea a fost intens răspândită în ţinutul Yemen din Arabia. Arabii au fost secretoşi cu noua lor industrie profitabilă şi, pentru un timp, au reuşit să împiedice răspândirea acesteia în alte ţări, interzicând inclusiv transportul preţioaselor fructe de cafea afară din ţară, dacă acestea nu erau în prealabil cufundate în apă clocotită sau uscate, astfel încât să distrugă puterile lor de germinare. Eşecurie de a cultiva planta de cafea în alte ţări s-a datorat, de asemenea, şi faptului, descoperit ulterior, că seminţele îşi pierd repede puterea lor germinativă.
India
Cu toate acestea, nu a fost posibil să se supravegheze toate căile de transport, cu mii de pelerini călătorind către şi de la Mecca în fiecare an, şi deci nu pare a exista un oarecare adevăr în tradiţia indiană privind introducerea cultivării cafelei în sudul Indiei de către Baba Budan, un musulman pelerin, în 1600, deşi unii dconsideră că data este 1695. Tradiţia indiană spune că Baba Budan a plantat seminţele sale în apropiere de cabana construită pentru el la Chickmaglur în munţii din Mysore unde, în doar câţiva ani, descendenţii acestei plante s-au dezvoltat în umbra copacilor seculari ai junglei. Cea mai mare parte a plantelor cultivate de către nativii din Kurg şi Mysore par să fi venit de la Baba Budan. Englezii au ănceput să cultive cafeaua în India abia după 1840. Plantaţiile se întind acum din nordul extrem al lui Mysore până în Tuticorin.
Olanda
În ultima parte a secolului XVI, botanişti germani, italieni, şi olandezi, şi călătorii, s-au întors cu informaţii importante din Levant cu privire la noul produs şi băutură. În 1614 comercianţii olandezi întreprinzători au început să examineze posibilităţile de cultivare şi comercializare a cafelei. În 1616 o fabrica de cafea a fost transportată cu succes de la Mocha în Olanda. În 1658 olandezii au început cultivarea de cafea în Ceylon, deşi se spune că arabii au adus planta pe insulă înainte de 1505. În 1670 a fost făcută o încercare de a cultiva cafea pe teritoriul european, la Dijon, Franţa, dar rezultatul a fost un eşec.
În 1696, la instigarea lui Nicolaas Witsen, atunci primarul din Amsterdam, Adrian Van Ommen, comandantul de la Malabar, India, a expediat din Kananur, Malabar, în Java, primele plante de cafea introduse în insulă. Ele au fost cultivate din seminţe de cafea arabică adusă la Malabar din Arabia. Au fost plantate de către Guvernatorul General Willem van Outshoorn pe moşia Kedawoeng lângă Batavia, dar ulterior au fost pierdute datorită cutremurelor şi inundaţiilor. În 1699 Zwaardecroon Henricus a importat câteva resturi de arbori de cafea din Malabar în Java. Acestea au fost un mare succes, şi au devenit strămoşii tuturor cafelor din Indiile de Est olandeze. Olandezii au preluat apoi conducerea în propagarea plantei de cafea.
În 1706 s-au primit primele mostre de cafea Java, şi un arbore de cafea cultivat în Java, la Amsterdam, în grădinile botanice. Multe plante au fost apoi propagate de seminţele produse în grădinile din Amsterdam, şi acestea au fost distribuite la unele dintre cele mai cunoscute grădini botanice şi sere private din Europa.
În timp ce olandezii au extins cultivarea plantei de cafea în Sumatra, Celebes, Timorul de Est, Bali, precum şi alte insule din Indiile olandeze, francezii au încercat să introducă cultivarea cafelei în coloniile lor. Mai multe încercări au fost făcute pentru a transfera plante tinere de la Amsterdam din grădinile botanice în grădina botanică din Paris, dar toate au fost eşecuri.
Cu toate acestea, în 1714, ca urmare a negocierilor încheiate între guvernul francez şi municipalitatea din Amsterdam, o plantă tânără şi energică de aproximativ cinci metri a fost trimisă la Ludovic XIV la Chateau de Marly, de către primarul din Amsterdam. În ziua următoare, ea a fost transferată la Jardin des Plantes din Paris, unde a fost primită cu ceremonii adecvate de Antoine de Jussieu, profesor de botanică aflat la conducerea instituţiei. Acest copac a fost destinat să fie precursorul celor mai multe cafele din coloniile franceze, precum şi a celor din America de Sud, America Centrală şi Mexic.
Lasă un răspuns