În anii 1890 se putea cumpăra un instrument curios numit pompos „aparat cu raze X”. Îmi amintesc cât de nedumerit am fost când eu, școlar pe atunci, am văzut pentru prima dată acest dispozitiv ingenios. Mi-a permis să văd lumina prin obiecte opace – nu doar hârtie groasă, ci chiar și o lamă de cuțit, care este impenetrabilă razelor X reale. Fig. 95, care arată prototipul instrumentului pe care tocmai l-am menționat, „lasă pisica să iasă din sac”. Are patru oglinzi mici, fiecare înclinată la un unghi de 45°, pentru a reflecta și re-reflecta razele care vin de la obiect și astfel le conduc în jurul obstacolului opac.
Fig. 95. Un aparat de raze X simulat
Militarii folosesc pe scară largă un dispozitiv similar – periscopul (Fig. 96) – permițându-le să urmărească mișcările inamicului fără a se expune pericolului focului inamicului. Cu cât obiectul este mai departe de periscop, cu atât câmpul vizual al observatorului este mai mic. Un aranjament special de lentile optice este folosit pentru a mări câmpul vizual. Dar din moment ce lentilele absorb o parte din lumina care intră în periscop, imaginea obținută este neclară. Aceasta limitează înălțimea unui periscop, cu vreo douăzeci de metri fiind deja aproape de „tavan”. Periscoapele mai înalte oferă un câmp vizual foarte mic și o imagine neclară, mai ales pe vreme înnorată.
Fig. 97. Diagrama unui periscop submarin
De asemenea, comandanții submarinelor folosesc periscoapele pentru a urmări navele pe care le atacă. Deși o chestiune mult mai complicată decât periscopul armatei, acest periscop, care iese din apă atunci când submarinul se scufundă, este același în principiu, având un aranjament similar de oglinzi (sau prisme). (Fig. 97.)
(Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu din Yakov Perelman – Занимательная физика. © 2022 MultiMedia Publishing)
Lasă un răspuns