Dileme morale

O dilemă morală (sau etică), sau un paradox moral (sau etic), este o problemă de luare a deciziilor între două posibile imperative morale, dintre care nici una nu este acceptabilă sau preferabilă. Complexitatea provine din conflictul situațional în care acceptarea uneia ar duce la nesocotirea alteia. Uneori numite paradoxuri etice în filosofia morală, dilemele etice pot fi invocate pentru a respinge un sistem etic sau un cod moral sau pentru a-l îmbunătăți pentru a rezolva paradoxul.

Exemple de dileme etice

• Un cărucior rătăcit se îndreaptă în jos pe pistă spre cinci muncitori care vor fi uciși dacă căruciorul va continua cursul actual. Sunteți pe o pasarelă deasupra pistei pe care se află între căruciorul care se apropie de cei cinci muncitori. Lângă tine pe această pasarelă este un străin care se întâmplă să fie foarte mare. Dacă nu faceți nimic, căruciorul va continua drumul, provocând moartea celor cinci muncitori. Singura modalitate de a salva viețile acestor muncitori este de a împinge pe acest străin de pe pasarelă pe pista de sub ea, unde corpul lui mare va opri căruciorul, cauzând moartea lui. Ar trebui să împingeți străinul pe pistă pentru a salva cei cinci muncitori?
• Există proiecte științifice care se desfășoară în prezent, care urmăresc să creeze roboți atât de mici încât să se poată deplasa prin sânge sau să se atașeze la terminalele nervilor. Fie prin stimularea electrică, fie prin eliberarea de substanțe chimice, acești roboți pot regla corpul nostru înainte să știm chiar că ceva nu este în regulă. Ați investi în acești mici roboți pentru a trăi o viață mai lungă?
• Dilema samaritanului: Dilema samariteanului se bazează pe ideea că, atunci când are loc un eveniment de caritate, într-o anumită locație, cum ar fi o cantină socială, o persoană va acționa într-unul din două moduri: folosirea organizației caritabile pentru a-și îmbunătăți situația, sau pentru a se baza pe actele de caritate ca mijloc de supraviețuire. Dilema samariteanului a fost creată de economistul James M. Buchanan. Argumentul împotriva carității citează frecvent dilema samariteanului ca motiv pentru a renunța la contribuțiile caritabile. Este, de asemenea, un argument comun împotriva comunismului și a socialismului, susținând că ajutorul de stat este echivalent cu caritatea și că beneficiarii unui astfel de ajutor vor face ca membrii societății să se lenevească. Numele dilemei este o referință la biblica Parabolă a Bunul Samaritean.

Alte dileme etice:

• a avortului
• a absolutismului gradual
• a sinuciderii
• a căsătoriei
• a eutanasiei

Răspunsuri la argumente

Dilemele etice pot fi respinse în diferite moduri, de exemplu prin a arăta că situația prezentată este aparentă și nu există cu adevărat (deci nu este paradox logic) sau că soluția la dilema etică implică alegerea unui rău mai bun și mai mic (cum este discutat în teoria valorii) sau că întreaga încadrare a problemei omite alternativele creative (cum ar fi emanarea păcii) sau (mai recent) că etica situațională sau etica situată trebuie să se aplice deoarece cazul nu poate fi îndepărtat din context și totuși să fie înțeles. O alternativă la etica situațională este absolutismul gradual.

Un conflict etic popular este cel între un imperativ sau o hotărâre de a nu fura și de a avea grijă de o familie pe care nu-ți poți permite să o hrănești fără bani furați. Dezbaterile pe această temă se referă deseori la disponibilitatea unor mijloace alternative de venit sau de sprijin, cum ar fi o rețea de securitate socială, o caritate, etc. Dezbaterea este în cea mai subtilă formă când este încadrată ca furt de alimente. Un sistem etic în care furtul este întotdeauna pedepsit și care lasă familia să moară de foame este întotdeauna greșit, o persoană aflată într-o astfel de situație ar fi obligată să comită o acțiune greșită pentru a evita comiterea unei alteia, și astfel să fie în conflict constant cu cei a căror viziune asupra actelor variază.

Cu toate acestea, nu există sisteme etice legitime în care furtul este mai greșit decît să lași să moară familia. Sistemele etice, de fapt, permit, și uneori evidențiază, compromisurile sau prioritățile în luarea deciziilor. Rezolvarea dilemelor etice este rareori simplă sau clară și, foarte des, presupune reluarea unor dileme similare care se repetă în cadrul societăților.

Potrivit unor filozofi și sociologi, de ex. Karl Marx și etica marxistă, experiența diferită a vieții oamenilor și expunerea diferită a acestora și a familiilor lor în aceste roluri (bogații care în mod constant îi jefuiesc pe săraci, cei săraci într-o poziție de permanentă cerșetorie și subordonare) sunt cele care creează diferențe de clasă socială . Cu alte cuvinte, dilemele etice pot deveni facțiuni politice și economice care se angajează în lupte recurente pe termen lung.