George Orwell, scriitor, britanic. eseist și jurnalist, pseudonim al lui Eric Arthur Blair,s-a născut la 25 iunie 1903 la Motihari, în actualul stat Bihar, în India, sub fosta președinție a Bengalului, într-o familie aparținând clasei de mijloc engleze (3). El este fiul lui Richard Wellesley Blair, un oficial al administrației indiane responsabil de Opium Board (comerțul cu opiu, în principal către China, era la acea vreme un monopol de stat) și al Idei Mabel Blair, născută Limouzin (1875-1943). Născută în Anglia, Ida Mabel Limouzin a trăit în Birmania, unde tatăl ei, Francis Limouzin, un francez din regiunea Bordeaux, a prosperat în comerțul cu cherestea. George Orwell are două surori, Marjorie (cea mai mare) și Avril (cea mai mică). S-a întors în Anglia în 1904 (4) împreună cu mama și sora sa. Eric nu și-a revăzut tatăl până în 1907, în timpul unui concediu de trei luni acordat acestuia din urmă; acesta nu s-a alăturat definitiv familiei decât în 1911, după pensionare.
La acea vreme, tânărul Eric Blair era deja rezident al școlii pregătitoare (5) St Cyprian (Eastbourne, East Sussex), ceea ce i-a inspirat mult mai târziu, în anii 1946-1947, o poveste pe care a prezentat-o ca autobiografică, publicată abia după moartea lui, Așa, așa au fost bucuriile. În ea descrie ce „coșmar îngrozitor” (6) au fost pentru el acești ani de internat (7). Eric Blair a fost totuși un elev strălucit și muncitor (era considerat un „intelectual” de colegii săi (8)), pe care profesorii l-au motivat amintindu-i că tocmai unei burse îi datora admiterea la Sfântul Ciprian.
Un semn al excelenței sale academice, Blair a obținut o bursă la Eton College, cea mai faimoasă dintre școlile publice, unde a studiat din 1917 până în 1921 cu Aldous Huxley în special ca profesor de franceză (9,10). Orwell are o amintire destul de bună a acelor ani, în care a lucrat puțin, trecând treptat de la statutul de student strălucit la cel de student mediocru și dând dovadă de un temperament răzvrătit de bunăvoie (răzvrătire care, se pare, nu este deloc legate de revendicări politice sau ideologice). În acest moment, avea două ambiții: să devină un scriitor celebru (a scris nuvele și poezii – mondene (11) – într-o revistă de facultate) și să se întoarcă în Orient, pe care îl cunoștea mai ales prin amintirile mamei sale.
Opera sa poartă amprenta angajamentelor sale, care ele însele își găsesc sursa în mare parte în experiența personală a autorului: împotriva imperialismului britanic, după angajamentul său din tinerețe ca reprezentant al forțelor ordinii coloniale din Birmania; pentru justiție socială și socialism (1,2), după observarea și împărtășirea condițiilor de viață ale claselor muncitoare din Londra și Paris; împotriva totalitarismului nazist și stalinist, după participarea sa la războiul civil spaniol. A fost membru al Uniunii Naţionale a Jurnaliştilor şi al Partidului Muncii Independent.
Un martor al timpului său, Orwell a fost editorialist, critic literar și romancier între anii 1930 și 1940. Din această producție variată, cele două lucrări cu cel mai durabil succes sunt două texte publicate după cel de-al Doilea Război Mondial: Ferma animalelor și mai ales 1984, roman în care creează conceptul de Big Brother, trecut de atunci în limbajul actual al criticii pentru tehnicile moderne de supraveghere şi control al indivizilor. Adjectivul „Orwellian” este folosit frecvent și cu referire la universul totalitar imaginat de acest scriitor englez.
Referințe
- « Orwell George [BLAIR Eric Arthur, dit [archive] »], Dictionnaire biographique, mouvement ouvrier, mouvement social (Le Maitron).
- Yann Lagarde, « La novlangue de George Orwell, un instrument de domination », France Culture, 7 juin 2019
- ”Orwell definește această clasă ca o clasă de mijloc superioară fără bani, care nu este cu adevărat ruptă sau nevoiașă, dar incapabilă cu propriile sale resurse să joace rolul care îi revine în virtutea educației sale și a statutului de care continuă să se bucure.” Bernard Crick, George Orwell : o viață, p. 63.
- Și nu, așa cum se scrie uneori, în 1907. Crick, op. cit., p. 50.
- „Intrarea în orice carieră, fie că este biserică, militară, serviciu public sau profesie profesională, este supusă cerinței de a fi primit o „educație bună” de până la zece-opt ani, deoarece la acea vreme nu era esențial să fi urmat universitate. „Școala” contează și asta înseamnă să mergi la o instituție secundară privată (școală publică) cu vârste cuprinse între treisprezece, paisprezece și optsprezece ani. Școlile pregătitoare au sarcina de a aduce băieții tineri în „colegiul potrivit”. » — Crick, op. cit., p. 63
St Cyprien era una dintre cele mai bune școli pregătitoare la acea vreme și una dintre cele mai scumpe: taxele de școlarizare se ridicau la 180 de lire sterline pe an (aproape dublu față de salariul mediu anual al angajaților). Orwell beneficiază de o bursă, iar familia sa suportă doar o parte din aceste cheltuieli. - Scrisoare de la George Orwell către Cyril Connolly, citată de Simon Leys 1984, p. 35.
- Bernard Crick își exprimă câteva îndoieli că acești ani de internat au fost sincer traumatizanți pentru Orwell. Vezi op. cit., cap. II și III. Așa, așa au fost bucuriile nu a putut fi publicat în Marea Britanie decât în 1968 pentru a scăpa de atacurile legale pentru defăimare, dar textul a fost publicat în 1952 în Partisan Review, în Statele Unite. Potrivit unor comentatori, această carte este o prefigurare a lui 1984.
- Crick, op. cit., p. 82.
- « George Orwell » [archive], futura-sciences.com.
- « Critique / « George Orwell, Aldous Huxley, ‘1984’ ou ‘Le meilleur des mondes’ ? » (2019) de Philippe Calderon et Caroline Benarrosh » [archive], surbullesdeculture.com
- „Aceste povești nu sunt mai rele, dar în niciun fel mai bune decât ne-am aștepta de la un băiat educat de aproape șaisprezece ani: inteligent, destul de bine scris, dar lipsit de caracter și stil personal.”. Crick, op. cit., p. 124.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns