Pentru a pune în practică Pactul ecologic european, este necesară o regândire a politicilor economice în materie de aprovizionare cu energie curată în toate sectoarele economice şi industriale, de-a lungul lanţului de producţie şi de consum, pentru proiectele de infrastructură de mare anvergură, în sectorul transporturilor, al alimentaţiei şi agriculturii, al construcţiilor, al fiscalităţii şi al prestaţiilor sociale. Pentru a atinge aceste obiective, este esenţial să se acorde o valoare mai mare protejării şi refacerii ecosistemelor naturale, utilizării durabile a resurselor şi îmbunătăţirii sănătăţii umane. Tocmai în aceste domenii este imperios să se realizeze o schimbare în profunzime, care poate fi extrem de benefică pentru economia, societatea şi mediul natural al UE. De asemenea, UE ar trebui să promoveze şi să investească în transformarea digitală necesară şi în instrumentele aferente acesteia, întrucât acestea sunt factori esenţiali de stimulare a schimbărilor.
Deşi toate aceste domenii de acţiune sunt strâns legate între ele şi se consolidează reciproc, va trebui să se acorde o atenţie deosebită eventualelor compromisuri între obiectivele economice, sociale şi de mediu. Pactul ecologic va recurge în mod consecvent la toate pârghiile în materie de politică pe care le are la dispoziţie: reglementarea şi standardizarea, investiţiile şi inovarea, reformele naţionale, dialogul cu partenerii sociali şi cooperarea internaţională. Pilonul european al drepturilor sociale va orienta acţiunile întreprinse în acest sens astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.
Noile măsuri nu vor fi suficiente în sine pentru a îndeplini obiectivele Pactului ecologic european. Pe lângă lansarea de noi iniţiative, Comisia va colabora cu statele membre pentru a intensifica eforturile UE de asigurare a respectării şi a punerii efective în aplicare a legislaţiei şi a politicilor actuale relevante din perspectiva Pactului ecologic.
Sporirea nivelului de intenție al UE în materie de climă pentru 2030 si 2050
Comisia a prezentat deja o viziune clară asupra modalităţilor prin care se poate realiza neutralitatea climatică până în 20505. Această viziune ar trebui să constituie baza strategiei pe termen lung pe care UE o va prezenta Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice ce va avea loc la începutul anului 2020. Pentru a stabili în mod clar condiţiile de care depinde asigurarea unei tranziţii eficace şi echitabile, pentru a le oferi investitorilor previzibilitate şi pentru a asigura ireversibilitatea procesului de tranziţie, Comisia va propune, până în martie 2020, primul „act legislativ european privind clima”. Va fi astfel consacrat în legislaţie obiectivul atingerii neutralităţii climatice până în 2050. Prin actul legislativ privind clima se va asigura şi faptul că toate politicile UE contribuie la obiectivul neutralităţii climatice şi că toate sectoarele îşi îndeplinesc rolul care le revine în această privinţă.
UE a început deja să modernizeze şi să transforme economia în scopul atingerii obiectivului neutralităţii climatice. Între 1990 şi 2018, UE a redus emisiile de gaze cu efect de seră cu 23 %, în timp ce economia a crescut cu 61 %. Însă politicile actuale vor reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu numai 60 % până în 2050. Mai rămân încă multe de făcut, începând cu unele acţiuni mai ambiţioase în domeniul climei ce vor trebui realizate în deceniul următor.
Până în vara anului 2020, Comisia va prezenta un plan de evaluare a impactului vizând asumarea de către UE a unui obiectiv mai ambiţios de a reduce, în mod responsabil, emisiile sale de gaze cu efect de seră, respectiv o reducere care să fie, în 2030, în comparaţie cu nivelurile din 1990, de cel puţin 50 % şi care să tindă spre 55 %.
Pentru a realiza aceste reduceri suplimentare ale emisiilor de gaze cu efect de seră, până în iunie 2021, Comisia va revizui şi va propune revizuirea, după caz, a tuturor instrumentelor de politică relevante legate de climă. Această revizuire va viza sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, inclusiv luând în considerare o posibilă extindere a sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii către noi sectoare, dar şi obiectivele statelor membre de a reduce emisiile în sectoarele care nu fac obiectul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii şi Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultură . Comisia va propune modificarea actului legislativ privind clima pentru a-l actualiza în consecinţă.
Aceste reforme de politică vor contribui la asigurarea unei tarifări eficace a carbonului în întreaga economie. Graţie acestor demersuri, consumatorii şi întreprinderile vor fi încurajate să îşi modifice comportamentul şi va fi facilitată creşterea investiţiilor publice şi private durabile. Diferitele instrumente de tarifare trebuie să se completeze reciproc şi să ofere, împreună, un cadru politic coerent. Este, de asemenea, esenţial să se asigure faptul că sistemul fiscal este aliniat la obiectivele în materie de climă. Comisia va propune revizuirea Directivei privind impozitarea energiei, concentrându-se asupra aspectelor de mediu, propunând recurgerea la dispoziţiile din tratate care permit Parlamentului European şi Consiliului să adopte propuneri în acest domeniu prin intermediul procedurii legislative ordinare, prin vot cu majoritate calificată, şi nu prin unanimitate.
Atât timp cât vor exista parteneri internaţionali care nu împărtăşesc aceeaşi ambiţie ca UE, există riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon, fie pentru că producţia este transferată din UE către alte ţări cu un nivel mai scăzut de ambiţie în ceea ce priveşte reducerea emisiilor, fie pentru că produsele UE sunt înlocuite cu produse importate, cu un factor de emisie de CO2 mai mare. Dacă acest risc se materializează, nu va exista nicio reducere a emisiilor globale, iar acest lucru va submina eforturile UE şi ale sectoarelor sale industriale de a îndeplini obiectivele climatice globale ale Acordului de la Paris.
Dacă vor persista diferenţe între ţările de pe glob în ceea ce priveşte nivelul lor de ambiţie, întrucât UE şi-a stabilit obiective mai ambiţioase în materie de climă, Comisia va propune un mecanism de ajustare la frontieră a tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon pentru anumite sectoare, cu scopul de a reduce riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În acest fel, preţul produselor importate ar reflecta cu mai multă acurateţe conţinutul lor de carbon. Această măsură va fi concepută astfel încât să respecte normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi alte obligaţii internaţionale ale UE şi ar fi o alternativă la măsurile care abordează riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii.
Comisia va adopta o nouă strategie a UE, mai ambiţioasă, referitoare la adaptarea la schimbările climatice. Această iniţiativă este esenţială, deoarece schimbările climatice vor continua să aibă un impact semnificativ în Europa, în ciuda eforturilor de atenuare. Este crucial să se intensifice eforturile în materie de imunizare la schimbările climatice, de consolidare a rezilienţei, de prevenire şi de pregătire. Activitatea privind adaptarea la schimbările climatice ar trebui să continue să influenţeze investiţiile publice şi private, inclusiv în ceea ce priveşte soluţiile inspirate de natură. Va fi important să se asigure faptul că, în întreaga UE, investitorii, societăţile de asigurări, întreprinderile, oraşele şi cetăţenii vor fi în măsură să acceseze date şi să dezvolte instrumente pentru a integra schimbările climatice în practicile lor de gestionare a riscurilor.
© 2019 Comisia Europeană
Lasă un răspuns