Etica climatică

Etica climatică este un domeniu de cercetare care se concentrează pe dimensiunile etice ale schimbărilor climatice (cunoscute și sub numele de încălzirea globală) și pe concepte precum justiția climatică.

Schimbările climatice induse de om ridică multe întrebări etice profunde, dar mulți consideră că aceste probleme etice nu au fost abordate în mod adecvat în dezbaterile politice privind schimbările climatice sau în literatura științifică și economică despre schimbările climatice; și că, în consecință, întrebările etice sunt trecute cu vederea sau ascunse în negocierile, politicile și discuțiile climatice. S-a subliniat că cei mai responsabili de schimbările climatice nu sunt aceiași oameni cu cei mai vulnerabili la efectele acesteia.

Termeni precum justiția climatică și justiția ecologică („justiția eco”) sunt utilizați în întreaga lume și au fost adoptați de diferite organizații.

Prezentare generală

Ideea de etică a climei provine din etica însăși, fiind în mare parte o viziune filozofică asupra modului de a face față încălzirii globale. Acest lucru a fost discutat de-a lungul timpului de multe țări și lideri influenți. Deoarece aceasta este o problemă la scară largă, eticienii climatici au teoretizat despre abordări care ar avea beneficii la nivel global.[1] Ideea eticii climatice este importantă datorită impactului său asupra fiecărui nivel al vieții, de la economie și ecosisteme, până la scara vieții unei singure persoane. Acest lucru a făcut să ne întrebăm cine este responsabil pentru schimbările care trebuie făcute sau dacă există măcar un rost să încercăm să facem schimbări din cauza polarității atenuării schimbărilor climatice.[2] Tema eticii climatice a devenit mai complexă abia în anii 2020, pe măsură ce subiectul schimbărilor climatice a câștigat mai multă tracțiune. Acest lucru duce la nevoia de a lua în considerare opiniile și punctele de vedere din diferite domenii. Se susține, de asemenea, că aceasta merge mai departe decât a fi doar o problemă care trebuie rezolvată, că este o problemă umanitară care trebuie să fie abordată etic și să aibă beneficii care ajung mai departe decât doar la cei care pot face schimbarea, cum ar fi cei țările subdezvoltate și regnul animal.[3]

Un articol din revista științifică Nature (Patz, 2005)[4] a concluzionat că încălzirea indusă de om pe care o experimentează acum lumea provoacă deja 150.000 de decese și 5 milioane de incidente de boală în fiecare an din cauza malariei și diareei suplimentare, mai ales în cele mai sărace națiuni. Incidentele de deces și boli sunt probabil să crească pe măsură ce încălzirea crește. Fapte ca acestea demonstrează că schimbările climatice compromit drepturile la viață, libertate și securitate personală. Prin urmare, analiza etică a politicii privind schimbările climatice trebuie să examineze modul în care această politică are impact asupra acelor drepturi de bază.

Schimbările climatice ridică o serie de probleme etice deosebit de provocatoare cu privire la justiția distributivă, în special în ceea ce privește modul de împărțire echitabilă a beneficiilor și a sarcinilor opțiunilor de politică privind schimbările climatice. Multe dintre instrumentele de politică adesea folosite pentru a rezolva problemele de mediu, cum ar fi analiza cost-beneficiu, de obicei, nu abordează în mod adecvat aceste probleme, deoarece deseori ignoră chestiunile legate de distribuția echitabilă.

Teoriile de etică a mediului aplicate perturbărilor climatice

Principiile eticii de mediu din utilitarism, deontologie și etica îngrijirii au aplicații directe pentru înțelegerea responsabilităților oamenilor actuali pentru generațiile viitoare care vor fi afectate de acțiunile noastre privind perturbarea climei de astăzi.[5] De o relevanță deosebită sunt conceptele de „reducere” din economia mediului, drepturile individuale și așteptările așa cum sunt încadrate de deontologia lui Immanuel Kant și etica îngrijirii așa cum este descrisă de DesJardins. Utilitarismul lui Jeremy Bentham se bazează pe maximizarea binelui pentru cei mai mulți oameni pe cea mai lungă perioadă de timp și, în continuare, a afirmat că toți avem tendința de a prețui beneficiile viitoare pe termen scurt mai mult decât cele din viitorul mai îndepărtat.[6] Acesta este un concept deosebit de relevant, deoarece de suportarea costurilor economice și luarea de acțiuni astăzi pentru a atenua schimbările climatice vor beneficia doar generațiilor viitoare de-a lungul deceniilor până la secole. Kant a subliniat importanța respectării drepturilor individuale ca fiind mai importantă decât luarea în considerare a consecințelor acțiunilor noastre, calcularea costuri-beneficii pentru alegerile noastre și încercarea de a maximiza „binele”. Prin urmare, utilitarismul și deontologia creează aparent contradicții între drepturile oamenilor actuali și nevoile și drepturile generațiilor viitoare. În eseul său intitulat „Dilema lui Zuckerman”, Mark Sagoff[7] trece dincolo de acest conflict concentrându-se pe o etică a îngrijirii care invocă valoarea intrinsecă, iubirea și grija față de ceilalți oameni și viața non-umană. Într-o declarație enciclică, Papa Francisc, în calitate de șef al Bisericii Romano-Catolice, invocă grija pentru creația lui Dumnezeu și pentru alți oameni ca responsabilitate a oamenilor existenți de dragul generațiilor viitoare și, în acest sens, „trebuie să aibă de-a face cu sensul ultim al șederii noastre pământești”.[8] În mod similar, cunoștințele ecologice tradiționale și respectul pentru viață și natură, în special cele din perspective spirituale și credințe ancestrale, au fost folosite pentru a dezvolta planuri pentru adaptare și reziliență în fața schimbărilor climatice.[9]

Programul de colaborare privind dimensiunile etice ale schimbărilor climatice

În decembrie 2004, la Buenos Aires, Argentina, Programul de colaborare privind dimensiunile etice ale schimbărilor climatice a fost lansat la cea de-a zecea Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice. Principalul rezultat al acestei întâlniri a fost Declarația de la Buenos Aires privind dimensiunile etice ale schimbărilor climatice.

Obiective

Programul privind dimensiunile etice ale schimbărilor climatice urmărește:

• Facilitarea examinării exprese a dimensiunilor etice ale schimbărilor climatice, în special pentru acele probleme implicate de pozițiile specifice luate de guverne, întreprinderi, ONG-uri, organizații sau indivizi cu privire la aspectele legate de politicile privind schimbările climatice;
• Crearea unei mai bune înțelegeri a dimensiunilor etice ale schimbărilor climatice în rândul factorilor de decizie și al publicului larg;
• Asigurați-vă că oamenii din întreaga lume, inclusiv cei mai vulnerabili la schimbările climatice, participă la orice anchetă etică cu privire la răspunsurile la schimbările climatice;
• Dezvoltați o abordare interdisciplinară a anchetei despre dimensiunile etice ale schimbărilor climatice și sprijiniți publicațiile care examinează dimensiunile etice ale schimbărilor climatice;
• Faceți rezultatele burselor de studii privind dimensiunile etice ale schimbărilor climatice disponibile și accesibile pentru factorii de decizie, oameni de știință și grupuri de cetățeni;
• Integrarea analizei etice în activitatea altor instituții implicate în politica privind schimbările climatice, inclusiv Programul interguvernamental privind schimbările climatice și Conferința părților la Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice.

Poziţie

Având în vedere gravitatea impactului de așteptat și probabilitatea ca un anumit nivel de perturbări importante în condițiile de viață să apară pentru un număr mare de oameni din cauza evenimentelor legate de schimbările climatice, acest grup susține că există suficientă convergență între principiile etice pentru a face o serie de recomandări concrete cu privire la modul în care guvernele ar trebui să acționeze sau să identifice probleme etice cu pozițiile luate de anumite guverne, organizații sau persoane.

Faptele despre schimbările climatice și drepturile fundamentale ale omului oferă punctul de plecare pentru etica climatică.

Referințe

1. Green, Fergus; Brandstedt, Eric (2020). “Engaged Climate Ethics*”. Journal of Political Philosophy. 29 (4): 539–563. doi:10.1111/jopp.12237. ISSN 1467-9760.
2. Hayward, Tim (2012-10-14). “Climate change and ethics”. Nature Climate Change. 2 (12): 843–848. Bibcode:2012NatCC…2..843H. doi:10.1038/nclimate1615. ISSN 1758-678X.
3. Sánchez García, José Luis; Díez Sanz, Juan María (2018-05-01). “Climate change, ethics and sustainability: An innovative approach”. Journal of Innovation & Knowledge. 3 (2): 70–75. doi:10.1016/j.jik.2017.12.002. ISSN 2444-569X.
4. Patz, Jonathan A; Campbell-Lendrum, Diarmid; Holloway, Tracey; Foley, Jonathan A (17 November 2005). “Impact of regional climate change on human health”. Nature. 438 (7066): 310–317. Bibcode:2005Natur.438..310P. doi:10.1038/nature04188. PMID 16292302. S2CID 285589.
5. DesJardins, Joseph R. (2013). Environmental Ethics: An introduction to environmental philosophy. Boston, Massachusetts: Wadsworth Cengage Learning. pp. 3–6. ISBN 978-1-133-04997-5.
6. “The history of utilitarianism”. Stanford Encyclopedia of Philosophy. 2021. Retrieved 18 March 2021.
7. Sagoff, Mark. (1991). Zuckerman’s Dilemma: A plea for environmental ethics. Hastings Report 21 (5):32-40.
8. Pope Francis (2017). “On Care for Our Common Home”. In Hawken, Paul (ed.). Drawdown. New York: Penguin Books. pp. 190–191. ISBN 9780143130444.
9. Morrison, Jim (24 November 2020). “An ancient people with a modern climate plan”. Washington Post. Retrieved 18 March 2020.

(Traducere și adaptare din Wikipedia)