Atunci când majoritatea oamenilor vorbesc de etică (sau morală), se gândesc la regulile pentru a distinge între bine și rău, cum ar fi Regula de aur („Să nu faci altora ce nu dorești să ți se facă ție”), un cod de conduită profesională precum Jurământul lui Hippocratic („În primul rând, să nu faceți nici un rău”), un crez religios precum cele Zece Porunci („Să nu ucizi …”) sau un aforism înțelept, cum ar fi spusele lui Confucius. Aceasta este modalitatea cea mai comună de definire a „eticii”: norme de comportament care disting comportamentul acceptabil de cel inacceptabil.
Deși majoritatea oamenilor își dobândesc simțul binelui și al răului în copilărie, dezvoltarea morală apare pe tot parcursul vieții, iar ființele umane trec prin diferite stadii de evoluție pe măsură ce se maturizează. Normele etice sunt atât de omniprezente încât cineva ar putea fi tentat să le considere simple. Pe de altă parte, dacă moralitatea nu ar fi nimic altceva decât bunul simț, atunci de ce ar exista în societatea noastră atât de multe dispute și probleme etice?
O explicație plauzibilă a acestor dezacorduri este că toți oamenii recunosc anumite norme etice obișnuite, dar le interpretează, aplică și le balansează în moduri diferite în lumina propriilor valori și experiențe de viață. De exemplu, doi oameni ar putea fi de acord că crima este greșită, dar pot să nu fie de acord cu moralitatea avortului, deoarece au înțelegeri diferite despre ceea ce înseamnă a fi o ființă umană.
Majoritatea societăților au, de asemenea, reguli juridice care guvernează comportamentul, însă normele etice tind să fie mai largi și mai informale decât legile. Deși majoritatea societăților utilizează legi pentru a impune standarde morale pe scară largă acceptate, iar regulile etice și legale folosesc concepte similare, etica și legea nu sunt aceleași. O acțiune poate fi legală, dar neetică sau ilegală, dar etică. De asemenea, putem folosi concepte și principii etice pentru a critica, evalua, propune sau interpreta legi. Într-adevăr, în ultimul secol, mulți reformatori sociali au cerut cetățenilor să nu respecte legile pe care le-au considerat imorale sau nedrepte. Neascultarea civilă pașnică este un mod etic de a protesta împotriva legilor sau de a exprima puncte de vedere politice.
Un alt mod de definire a „eticii” se concentrează pe disciplinele care studiază standarde de comportament, cum ar fi filosofia, teologia, legea, psihologia sau sociologia. De exemplu, un „specialist în etica medicală” este cel care studiază standardele etice în medicină. De asemenea, etica se poate defini ca o metodă, procedură sau perspectivă pentru a decide cum să acționăm și pentru a analiza problemele și preocupările complexe. De exemplu, în examinarea unei probleme complexe, cum ar fi încălzirea globală, se poate considera o perspectivă economică, ecologică, politică sau etică asupra problemei. În timp ce un economist ar putea examina costurile și beneficiile diferitelor politici legate de încălzirea globală, un specialist în etica de mediu ar putea examina valorile și principiile etice în joc.
Multe discipline, instituții și profesii diferite au standarde de comportament care se potrivesc scopurilor și obiectivelor lor specifice. Aceste standarde ajută, de asemenea, membrii din domeniu să-și coordoneze acțiunile sau activitățile și să stabilească încrederea publicului în acel domeniu. De exemplu, standardele etice reglementează comportamentul în medicină, drept, inginerie și afaceri. Normele etice servesc, de asemenea, scopurilor sau obiectivelor cercetării și se aplică persoanelor care desfășoară activități de cercetare științifică sau alte activități academice sau creative. Există chiar o disciplină specializată, etica cercetării, care studiază aceste norme.
Există mai multe motive pentru care este important să se respecte normele etice în cercetare. În primul rând, normele promovează obiectivele cercetării, precum cunoașterea, adevărul și evitarea erorilor. De exemplu, interdicțiile împotriva fabricării, falsificării sau denaturării datelor de cercetare promovează adevărul și minimizează erorile.
În al doilea rând, deoarece cercetarea implică adesea o mare colaborare și coordonare între mai mulți oameni din diferite discipline și instituții, standardele etice promovează valorile esențiale pentru munca colaborativă, precum încrederea, responsabilitatea, respectul reciproc și corectitudinea. De exemplu, multe norme etice în cercetare, cum ar fi linii directoare privind drepturile de autor, brevete, politici de partajare a datelor și reguli de confidențialitate în cadrul evaluării inter pares, sunt concepute pentru a proteja interesele în materie de proprietate intelectuală, încurajând în același timp colaborarea. Majoritatea cercetătorilor doresc să obțină un credit pentru contribuțiile lor și nu doresc ca ideile lor să fie furate sau dezvăluite prematur.
În al treilea rând, multe dintre normele etice contribuie la asigurarea că cercetătorii pot fi trași la răspundere față de public. De exemplu, politicile naționale privind conduita greșită în cercetare, conflictele de interese, protecția subiecților umani și îngrijirea și utilizarea animalelor sunt necesare pentru a se asigura că cercetătorii care sunt finanțați din bani publici pot fi trași la răspundere față de public.
În al patrulea rând, normele etice în cercetare contribuie, de asemenea, la construirea unui sprijin public pentru cercetare. Sunt mai multe șanse ca oamenii să finanțeze un proiect de cercetare dacă pot avea încredere în calitatea și integritatea cercetării.
În cele din urmă, multe dintre normele de cercetare promovează o serie de alte valori morale și sociale importante, cum ar fi responsabilitatea socială, drepturile omului, bunăstarea animalelor, respectarea legii și sănătatea și siguranța publică. Lipsa eticii în cercetare poate afecta în mod semnificativ subiecții umani și animalele, studenții și publicul. De exemplu, un cercetător care fabrică date dintr-un studiu clinic poate afecta sau chiar omori pacienții, și un cercetător care nu respectă reglementările și liniile directoare privind radiațiile sau siguranța biologică poate pune în pericol sănătatea și siguranța acestuia sau sănătatea și securitatea personalului și a studenților.
Coduri și politici pentru etica cercetării
Următoarele sunt un rezumat brut și general al unor principii etice pe care diferitele coduri le adresează (Adaptat din lucrarea lui Shamoo A și Resnik D., 2015, Conduita responsabilă de cercetare, ediția a 3-a, New York: Oxford University Press):
- Onestitate: Străduiți-vă să fiți onest în toate comunicările științifice. Citiți cu sinceritate datele, rezultatele, metodele și procedurile și statutul publicației. Nu fabricați, falsificați sau nu prezentați în mod eronat date. Nu înșelați colegii, sponsorii cercetării sau publicul.
- Obiectivitate: Străduiți-vă să evitați părtinirea în proiectarea experimentală, analiza datelor, interpretarea datelor, revizuirea colegială, deciziile de personal, acordarea de scrisori, mărturiile experților și alte aspecte ale cercetării în care obiectivul este așteptat sau necesar. Evitați sau minimalizați prejudecata sau auto-înșelăciunea. Dezvăluiți interesele personale sau financiare care pot afecta cercetarea.
- Integritate: Țineți-vă promisiunile și respectați acordurile; acționați cu sinceritate; încercați să păstrați coerența gândirii și acțiunii.
- Grijă: Evitați erorile din neatenție și neglijența în general; analizași cu atenție și critic propriile dvs. lucrări și munca colegilor. Păstrați înregistrări corecte ale activităților de cercetare, cum ar fi colectarea datelor, proiectarea cercetării și corespondența cu agențiile sau jurnalele.
- Sinceritate: Partajați datele, rezultatele, ideile, instrumentele, resursele. Fiți deschisi la critici și idei noi.
- Respectarea proprietății intelectuale: Respectați patentele, drepturile de autor și alte forme de proprietate intelectuală. Nu utilizați date, metode sau rezultate nepublicate fără permisiune. Acordați o recunoaștere sau un credit adecvat pentru toate contribuțiile la cercetare. Nu plagiți niciodată.
- Confidențialitatea: Protejați comunicările confidențiale, cum ar fi documentele sau granturile prezentate spre publicare, dosarele de personal, secretele comerciale sau secretele și dosarele pacienților.
- Publicare responsabilă: Publicați pentru a avansa cercetarea și pentru studenți, nu doar pentru a avansa în propria carieră. Evitați publicarea risipitoare și repetată.
- Mentorat responsabil: Ajutați la educarea, mentorarea și consilierea studenților. Promovați bunăstarea lor și permiteți-le să ia propriile decizii.
- Respect pentru colegi: Respectați-vă colegii și tratați-i în mod corect.
- Responsabilitate socială: Încercați să promovați binele social și să preveniți sau să atenuați pagubele sociale prin cercetare, educație publică și advocacy.
- Nediscriminare: Evitați discriminarea față de colegi sau studenți pe bază de sex, rasă, etnie sau alți factori care nu au legătură cu competența și integritatea științifică.
- Competență: Mențineți și îmbunătățiți competențele și experiența profesională proprie prin educație și învățare pe tot parcursul vieții; luați măsuri pentru a promova competențele în domeniul științei în ansamblu.
- Legalitate: Cunoașteți și respectați legile relevante și politicile instituționale și guvernamentale.
- Grija față de animale: Arătați respectul și îngrijirea adecvată animalelor atunci când le folosiți în cercetare. Nu efectuați pe animale experimente inutile sau prost concepute.
- Protecția subiecților umani: Atunci când efectuați cercetări pe subiecți umani, reduceți la minimum daunele și riscurile și maximizați beneficiile; respectarea demnitatea umană, viața privată și autonomia; luați măsuri de precauție speciale cu populațiile vulnerabile; și depuneți eforturi pentru a distribui în mod echitabil beneficiile și poverile cercetării.
Deși codurile, politicile și principiile sunt foarte importante și utile, ca orice set de reguli, ele nu acoperă toate situațiile, sunt adesea în conflict și necesită o interpretare considerabilă. Prin urmare, este important ca cercetătorii să învețe cum să interpreteze, să evalueze și să aplice diferite norme de cercetare și cum să ia decizii și să acționeze etic în diferite situații. Marea majoritate a deciziilor implică aplicarea directă a regulilor etice.
Lasă un răspuns