Cu un șah-mat jocul este decis, dar nu fiecare joc se termină cu un mat.
Dacă cel care este la rând să mute nu poate face nicio mutare legală și totuși regele său nu este încă în șah, atunci nu este șah-mat, deși jocul este neapărat la final. Un astfel de final al jocului se numește pat, un mat inutil, fals, neproductiv, pe scurt ”pat”. Cel care este în pat nu pierde jocul și nici nu îl câștigă, pentru că pierderea jocului este suferită doar de cel care este „șah-mat” și, prin urmare, o condiție esențială este ca regele să fie în șah, în timp ce într-o poziție de pat regele nu este în șah.
Din nou, când niciunul dintre adversari nu crede că are puterea de a încheia meciul sând șah-mat, jocul este indecis, „remiză”, de comun acord. Acest acord poate fi voluntar sau obligatoriu. Obligatoriu atunci când cei doi adversari își repetă mișcările, mergând înapoi și înainte fără a-și schimba poziția, obligatoriu și atunci când timp de cincizeci de mutări succesive nu a apărut nicio schimbare esențială, niciun avans către scopul final nu poate fi demonstrat de niciunul dintre jucători. Această demonstrație, așa este legea acceptată, se realizează atunci când în timpul acestor cincizeci de mutări nu a fost efectuată nicio captură și nici avansarea vreunui pion, deoarece acestea sunt, de comun acord, semnele exterioare, vizibile, ale unei schimbări esențiale.
Aici albul trebuie să mute, negrul amenință șah-mat în două moduri, prin Qh3 fie cu captură la h2, fie joacă la g2. Albul nu poate apăra amenințarea, prin urmare încearcă să atace adversarul dând șa cu Qb6-a6. Negrul este forțat să răspundă Ka8-b8. Acum Qa6-b6 se dă șah din nou. Pionul fixat nu poate captura, prin urmare Kb8-c8 sau -a8. Din nou Qb6-a6, Ka8(c8)-b8. Și șahurile continuă la nesfârșit. Jocul este extras din „Șah perpetuu”.
Sursa: Emanuel Lasker, Lasker’s Manual of Chess. © 2022 MultiMedia Publishing, Manual de șah, Volumul 1
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.


Lasă un răspuns