Fizica teoretică studiază lumea creând un model al realităţii, folosit pentru raţionalizarea, explicarea, prezicerea fenomenelor fizice, printr-o “teorie fizică”. Există trei tipuri de teorii din fizica: teorii recunoscute, teorii propuse, şi teorii marginale (nerecunoscute de lumea ştiinţifică).
Unele teorii fizice sunt susţinute prin observaţie, în timp ce altele nu sunt confirmate astfel. O teorie fizică este un model al evenimentelor fizice şi nu poate fi dovedită prnind de la axiomele de bază. O teorie fizică este diferit de o teoremă matematică. Teoriile fizice modelează realitatea si sunt o adnotare a ceea ce a fost observat, oferind predicţii ale unor noi observaţii.
Teoriile fizice pot ajunge să fie acceptate dacă sunt în măsură să facă predicţii corecte şi să le evite pe cele incorecte. Teorii fizice mai simple tind să fie acceptate mai degrabă decât teoriile mai complexe. Teoriile fizice sunt mult mai susceptibile de a fi acceptate atunci când conectează o gamă largă de fenomene. Procesul de testare a unei teorii fizice este una din etapele metodei ştiinţifice.
Teorii recunoscute
Teoriile recunoscute (numite uneori şi teorii centrale) sunt ansamblul de cunoştinţe, atât factuale cât şi ştiinţifice, care posedă se comportă identin în cadrul testelor ştiinţifice de repetabilitate, şi care sunt consistente cu celelalte ştiinţe şi experimente existente şi recinoscute.
Exemple de teorii fizice recunoscute: mecanica clasică, fizica materiei condensate, dinamica (mecanica), electromagnetism, teoria câmpului, mecanica fluidelor, relativitatea generală, fizica particulelor, mecanica cuantică, teoria câmpurilor cuantice, fizica corpului solid, structura electronică a materialelor, relativitatea specială, modelul standard, mecanica statistică, termodinamica
Teorii propuse
Teoriile propuse în fizică sunt teorii relativ noi care se ocupă cu studiul fizicii, care includ abordări ştiinţifice, modalităţi pentru determinarea validităţii modelelor şi noi tipuri de raţionament utilizate pentru a ajunge la aceste teorii. Teoriile propuse pot include teorii marginale în procesul de szabilizare (şi, uneori, obţinând o acceptabilitate mai largă). Teoriile propuse de obicei nu au fost testate.
Exemple de teorii fizice propuse: teoria dinamică a gravitaţiei, creaţionismul, emergenţa, marea teorie unificatoare, gravitaţia cuantică în buclă, teoria M, universul plasmatic, teoria corzilor, teoria totală.
Teorii marginale
Teoriile marginale includ orice noi domenii ale cercetării ştiinţifice aflate în procesul devenirii de teorii bine stabilite şi eventual teorii propuse. Ele pot include ştiinţele speculative. Ele includ domenii ale fizicii şi teorii fizice prezentate în concordanţă cu evidenţe binecunoscute, împreună cu un set de predicţii asociate care au fost făcute pe baza acelor teorii.
Unele teorii marginale ajung să fie larg acceptate ca parte a fizicii. Altele sunt infirmate şi ajung la coşul de gunoi al istoriei ştiinţei. Unele teorii marginale sunt o formă de protoştiinţă, iar altele se prezintă ca pseudoştiinţă. Falsificarea teoriei originală duce uneori la o reformulare a teoriei.
Exemple de teorii marginale fizice: fuziunea la rece, teoria dinamica a gravitaţiei, marea teorie a unificarii, gravitaţia cuantică în buclă, eterul luminifer, energia Orgone, sistemul reciproc al teoriei, teoria stării de echilibru, teoria totală.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice (CC BY-SA 3.0).
(Include text tradus din din Wikipedia)
Lasă un răspuns