Home » Articole » Articole » Artă » Literatură » George Orwell – 1984 (27 – Trecutul)

George Orwell – 1984 (27 – Trecutul)

postat în: Literatură 0

În anumite privințe, ea era mult mai perspicace decât Winston și mult mai puțin susceptibilă la propaganda partidului. Odată, când i s-a întâmplat să menționeze, într-o anumită legătură, războiul împotriva Eurasiei, ea l-a suprins spunând degajat că, în opinia ei, războiul nu avea loc. Rachetele-bombe care cădeau zilnic asupra Londrei au fost probabil trase de însuși Guvernul Oceaniei, „doar pentru a-i menține pe oameni speriați”. Aceasta era o idee care nu i-a trecut niciodată prin cap. De asemenea, ea a stârnit un fel de invidie în el spunându-i că în timpul celor Două Minute de Ură, marea ei dificultate era să evite să izbucnească în râs. Dar ea punea sub semnul întrebării învățăturile Partidului doar atunci când îi atingeau într-un fel propria ei viață. Adesea era gata să accepte mitologia oficială, pur și simplu pentru că diferența dintre adevăr și minciună nu i se părea importantă. Ea credea, de exemplu, după ce a învățat asta la școală, că partidul a inventat avioanele. (În timpul școlii, Winston și-a amintit că, la sfârșitul anilor cincizeci, partidul pretindea că a inventat doar elicopterul; câțiva ani mai târziu, când Julia era la școală, revendica deja avionul; încă o generație și ar fi revendicarea și motorul cu abur.) Și când i-a spus că avioanele existau înainte de a se naște el și cu mult înainte de Revoluție, ei i s-a părut faptul total neinteresant. La urma urmei, ce a contat cine a inventat avioanele? A fost mai degrabă un șoc pentru el când a descoperit, dintr-o remarcă întâmplătoare, că ea nu-și amintea că Oceania, cu patru ani în urmă, fusese în război cu Estasia și în pace cu Eurasia. Era adevărat că ea considera întregul război ca pe o farsă: dar se pare că nici măcar nu observase că numele inamicului se schimbase. ”Credeam că am fost mereu în război cu Eurasia”, spuse ea vag. L-a speriat puțin. Invenția avioanelor datează cu mult înainte de nașterea ei, dar trecerea la război avusese loc cu doar patru ani în urmă, cu mult după ce ea crescuse. S-a certat cu ea despre asta timp de un sfert de oră. În cele din urmă, el a reușit să-i forțeze memoria trecutului până când și-a amintit vag că la un moment dat Estasia și nu Eurasia a fost inamicul. Dar problema încă i se părea neimportantă. „Cui îi pasă?” a spus ea nerăbdătoare. „Este întotdeauna un război sângeros după altul, și oricum știi că veștile sunt minciuni.”

Uneori vorbea cu ea despre Departamentul de Arhive și despre falsurile obscure pe care le comitea acolo. Astfel de lucruri nu păreau să o îngrozească. Nu simțea abisul deschizându-se sub picioarele ei la gândul că minciunile deveneau adevăruri. El i-a spus povestea lui Jones, Aaronson și Rutherford, precum și bucata importantă de hârtie pe care o ținuse cândva între degete. Nu a făcut prea multă impresie asupra ei. La început, e adevărat, ea nu a reușit să înțeleagă rostul poveștii.

„Au fost prieteni de-ai tăi?” a întrebat ea.

„Nu, nu i-am cunoscut niciodată. Erau membri ai Partidului Intern. În plus, erau oameni mult mai în vârstă decât mine. Ei aparțineau vremurilor vechi, de dinainte de Revoluție. Abia îi cunoșteam din vedere.”

„Atunci de ce să-ți faci griji? Oamenii sunt uciși tot timpul, nu-i așa?”

A încercat să o facă să înțeleagă. „Acesta a fost un caz excepțional. Nu era doar o chestiune că cineva este ucis. Îți dai seama că trecutul, începând de ieri, a fost de fapt abolit? Dacă supraviețuiește oriunde, este în câteva obiecte solide fără cuvinte atașate, cum ar fi acel prespapier de sticlă de acolo. Deja nu știm aproape nimic despre Revoluție și anii de dinaintea Revoluției. Fiecare înregistrare a fost distrusă sau falsificată, fiecare carte a fost rescrisă, fiecare imagine a fost repictată, fiecare statuie, stradă și clădire a fost redenumită, fiecare dată a fost modificată. Și acest proces continuă zi de zi și minut cu minut. Istoria s-a oprit. Nimic nu există cu excepția unui prezent nesfârșit în care Partidul are întotdeauna dreptate. Știu, desigur, că trecutul este falsificat, dar nu mi-ar fi posibil să-l dovedesc, chiar și atunci când am făcut eu însumi falsificarea. După ce lucrul este făcut, nu mai rămâne nicio dovadă. Singura dovadă este în mintea mea, și nu știu cu certitudine ca vreo altă ființă umană îmi împărtășește amintirile. Doar în acel moment, în toată viața mea, am avut dovezi concrete reale după eveniment, la ani după ce s-a petrecut.”

”Și la ce a ajutat?”

„La nimic, pentru că l-am aruncat câteva minute mai târziu. Dar dacă s-a întâmplat același lucru astăzi, ar trebui să-l păstrez.”

„Ei bine, eu nu aș vrea!” a spus Julia. „Sunt destul de pregătită să-mi asum riscuri, dar numai pentru ceva care merită, nu pentru bucăți de ziare vechi. Ce ai fi putut face cu ea chiar dacă ai fi păstrat-o?”

„Nu mult, poate. Dar erau dovezi. S-ar putea să fi indus câteva dubii ici și colo, presupunând că aș fi îndrăznit să o arăt cuiva. Nu-mi imaginez că putem schimba ceva în viața noastră. Dar ne putem imagina mici noduri de rezistență care răsar ici și colo – grupuri mici de oameni care se unesc împreună și cresc treptat și chiar lasă câteva înregistrări în urmă, astfel încât generațiile următoare să poată continua mai departe.”

„Nu mă interesează generația următoare, dragă. Sunt interesată doar de NOI.”

„Ești un rebel doar de la brâu în jos”, i-a spus el.

Ea a crezut că acest lucru este o vorbă de duh splendidă și și-a aruncat brațele în jurul lui, încântată.

În ramificațiile doctrinei de partid, ea nu avea nici cel mai mic interes. Ori de câte ori începea să vorbească despre principiile lui Ingsoc, dublagândire, mutabilitatea trecutului și negarea realității obiective, și să folosească cuvinte în neolimbă, se plictisea și devenea confuză, și spunea că nu acordă niciodată atenție acestui gen de lucruri. Se știa că totul era un gunoi, așa că de ce să te îngrijorezi de asta? Ea știa când să înveselească și când să huiduie, și asta era tot ce avea nevoie. Dacă el stăruia să vorbească despre astfel de subiecte, ea avea un obicei deconcertant de a adormi. Era unul dintre acei oameni care pot merge la culcare la orice oră și în orice poziție. Vorbind cu ea, el și-a dat seama cât de ușor era să prezinți o aparență de ortodoxie, fără să înțelegi ce înseamnă ortodoxia. Într-un fel, viziunea despre lume a Partidului s-a impus cu cel mai mare succes oamenilor incapabili să o înțeleagă. Ei puteau fi obligați să accepte cele mai flagrante încălcări ale realității, deoarece nu au înțeles niciodată pe deplin enormitatea a ceea ce li se cerea și nu erau suficient de interesați de evenimentele publice pentru a observa ce se întâmplă. Din lipsă de înțelegere, au rămas teferi. Pur și simplu au înghițit totul și ceea ce au înghițit nu le-a făcut niciun rău, pentru că nu a lăsat niciun reziduu în urmă, la fel cum un bob de porumb va trece nedigerat prin corpul unei păsări.

Sursa: George Orwell – 1984. Traducere Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing

Povestiri pentru copii - Antologie
Povestiri pentru copii – Antologie

Descoperiți lumea magică a copilăriei în o colecție captivantă de povești nemuritoare.

Nu a fost votat 14.32 lei17.57 lei Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.
O nouă viață
O nouă viață

Nu rata ocazia de a citi un roman care te va captiva de la primele pagini.

Nu a fost votat 9.53 lei Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.
Nuvele clasice celebre - Antologie
Nuvele clasice celebre – Antologie

Explorează capodoperele literaturii universale într-o antologie care îmbină geniul narativ al unor autori consacrați.

Nu a fost votat 19.11 lei26.15 lei Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *