
1984 este inspirat dintr-o lucrare a scriitorului rus Evgueni Zamyatin intitulată Noi, ceilalți și publicată în 1920. Autorul face și el descrierea unei distopii totalitare. De asemenea, împrumută foarte mult din La Kallocaïne, o distopie a suedezei Karin Boye, publicată în 1940, care pune problema încrederii, denunțării și trădării rudelor într-un regim totalitar.
Războiul este pace
Libertatea este sclavie
Ignoranța este putere
Parabolă a despotismului modern, poveste filosofică despre cel mai mare rău al secolului al XX-lea, totalitarismul orwellian este clar inspirat de nazism, fascism și stalinism, cu partidul unic, liderul tutelar obiect al unui cult al personalității, un regim cu confuzii de puteri, militarism de patronaj, parade și demonstrații „spontane”, cozi, lozinci, tabere de reeducare, confesiuni publice „în stil moscovit” și afișe gigantice (14).
Orwell însuși a clarificat sensul mesajului său: „Asigură-te că acest lucru nu se întâmplă. Depinde de tine.” (15)
Orwell a fost și a rămas un om de stânga cu o sinceritate absolută. Înainte de 1984, de exemplu, publicase despre casele amărâte ale muncitorilor din Yorkshire sau despre șomerii din Middlesbrough. De asemenea, a fost membru al Partidului Muncii Independent, un partid „socialist de stânga” și era apropiat de marxişti (a luptat în miliţiile revoluţionare POUM în timpul războiului civil spaniol). Dar era un socialist „de bază”. Dacă dreapta conservatoare era în mod evident adversarul său politic, el a fost foarte exigent cu privire la stânga. El a criticat astfel cu cruzime, într-unul din primele sale romane (Aspidistra să trăiască!), prin personajul ridicol al lui Ravelston, o anumită „stânga” departe de realitatea socială şi materială a lumii muncitorilor. Se temea de „stânga morală” îngâmfată la fel de mult pe cât bănuia că ar fi totalitarismul (prin ridicolul vorbitor „anti-hitlerist” din Puțin aer proaspăt) încă din 1938. În cele din urmă, i-a urât pe unii comuniști, a fortiori ”de salon”, și îl disprețuia pe Jean-Paul Sartre, de exemplu. Mizeria materială a rămas pentru el mizerie materială, indiferent dacă era vorba de „Partidul” la putere sau de „capitaliști”. Nu există, așadar, nicio îndoială, contrar a ceea ce se crede uneori, cu privire la convingerile sale socialiste foarte profund anti-autoritare (17), iar Orwell era supărat când era etichetat de dreapta, etichetă acceptată și preluată de nord-americani în 1984.
Anumite alte particularități ale viitorului Lumii în 1984 sunt, de asemenea, o reflectare a preocupărilor lui Orwell. Astfel, în roman, Statele Unite ar trebui să facă parte și ea din Oceania (care include de fapt țările anglo-saxone). Orwell a văzut în Statele Unite, oarecum ca în Timpurile moderne al lui Chaplin, chintesența lumii moderne tehno-maniacale, care este și unul dintre avertismentele anului 1984.
În cele din urmă, teza pe care Orwell o expune prin manifestul „trădătorului” Emmanuel Goldstein (Teoria și practica colectivismului oligarhic), care presupune că puterea poate folosi sărăcia în scopuri politice: Goldstein atribuie penuriile care năvălesc sub „Ingsoc” unei strategii deliberate de putere. mai degrabă decât unui eşec economic.
Unii intelectuali care au cunoscut regimul stalinist, precum Czeslaw Milosz, sunt de acord să salute uimitoarea intuiție orwelliană a mecanismelor politice și psihologice ale totalitarismului, deși Orwell nu îl cunoscuse (18). Cu toate acestea, Alexander Zinoviev afirmă că Orwell „s-a înșelat” (18) și că „tabloul pictat este greșit” (19): „în realitate, Orwell nu a prezis viitoarea societate post-capitalistă, ci a exprimat-o pur și simplu, așa cum nimeni nu a prezis anterior teama Occidentului de comunism.” (19)
Referințe
- Dar, potrivit lui Philippe Jaworski, „aluziile specifice la regimul stalinist nu sunt atât de numeroase în 1984”.
- George Orwell, Œuvres, Bibliothèque de la Pléiade, 2020, p. 1496
- „Cred că Sartre este un prost și o să-i dau o lovitură bună.” (Scrisoare nepublicată către David Astor, citată în George Orwell, O viață, de Francis Crick, p. 467).
- Convingeri pe care le va exprima cu zece ani înainte de ediția lui 1984 în lucrarea sa Tribut Cataloniei.
- Henri Cohen. Orwell a prezis corect?: O analiză sociofiziologică a lui 1984 (p. 257)
- Alexandre Zinviev (1991). Confesiunile unui om în plus (p. 669). Folio.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns