Informația are un sens bine definit în fizică. În anul 2003, J. D. Beckenstein a susținut că o tendință în creștere în fizica a fost de a considera că lumea fizică este alcătuită din informații în sine (și, prin urmare, informația este definită în acest mod) (fizica digitală). Exemple de acest tip includ fenomenul entanglementului cuantic, unde particulele interacționează astfel încât nu mai pot fi descrise separat chiar dacă sunt separate spațial. Informațiile materiale în sine nu pot călători mai repede decât lumina, chiar și în cazul în care informațiile sunt transmise în mod indirect. Acest lucru ar putea face ca toate încercările de observare fizică a unei particule aflată într-o relație de entanglement cu alta să fie zădărnicite, chiar dacă particulele nu sunt conectate în niciun alt mod decât prin informațiile pe care le transportă.
Ipotezele universului matematic (”realitatea noastră fizică externă este o structură matematică”) sugerează o nouă paradigmă, în care practic totul, de la particule și câmpuri, prin intermediul unor entități biologice și conștiințe, să se transpună într-un set de posibile universuri finite și infinite (multivers) care include universul în care trăim, toți acești constituienți putând fi descriși prin modele matematice ale informațiilor. În același registru, vidul cosmic poate fi conceput ca absența informațiilor materiale în spațiu (fără particulele virtuale care apar și dispar din cauza fluctuațiilor cuantice, la fel ca și câmpul gravitațional și energia întunecată). Nimicul poate fi înțeles în acest context ca ceva în care nu poate exista spațiu, timp, energie, materie, și nicun alt tip de informații. Nimicul ar fi posibil dacă ar exista o breșă în simetria și structura multitudinii universurilor (de exemplu, universuri sub formă de picături sau găuri).
O altă legătură este demonstrată prin experimentul de gândire Demonul lui Maxwell. În acest experiment este demonstrată o relație directă între informații și o altă proprietate fizică, entropia. O consecință este că este imposibil să se distrugă informațiile fără a crește entropia unui sistem; în termeni practici, aceasta înseamnă adesea generarea de căldură. Un alt rezultat mai filosofic este că informația ar putea fi considerată ca fiind interschimbabilă cu energia. Toyabe și colab. au arătat experimental că în natură informațiile pot fi transformate în muncă. Astfel, în studiul de porților logice, limita teoretică inferioară a energiei termice eliberată printr-o poarta ȘI este mai mare decât pentru poarta NU (deoarece informația este distrusă într-o poartă ȘI și pur și simplu transformată într-o poarta NU). Informația fizică este de o importanță deosebită în teoria calculatoarelor cuantice.
În termodinamică, informația este orice tip de eveniment care afectează starea unui sistem dinamic care poate interpreta informația.
Lasă un răspuns