Internetul obiectelor militare (Internet of Military Things, IoMT) este o clasă de Internet al lucrurilor pentru operațiuni de luptă și război. Este o rețea complexă de entități interconectate, sau „lucruri”, în domeniul militar, care comunică continuu între ele pentru a coordona, învăța și interacționa cu mediul fizic pentru a realiza o gamă largă de activități într-un mod mai eficient și mai informat. Conceptul de IoMT este în mare măsură condus de ideea că viitoarele bătălii militare vor fi dominate de inteligența mașinilor și războiul cibernetic și vor avea loc probabil în medii urbane. Prin crearea unui ecosistem în miniatură de tehnologie inteligentă capabilă să distileze informații senzoriale și să guverneze în mod autonom mai multe sarcini simultan, IoMT este dezvoltat conceptual pentru a descărca o mare parte din povara fizică și mentală pe care o întâmpină luptătorii într-un cadru de luptă.
De-a lungul timpului, au fost introduși mai mulți termeni diferiți pentru a descrie utilizarea tehnologiei IoT pentru recunoaștere, supraveghere a mediului, război fără pilot și alte scopuri de luptă. Acești termeni includ Military Internet of Things (MIoT), Internet of Battle Things și Internet of Battlefield Things (IoBT).
Internetul lucrurilor militare cuprinde o gamă largă de dispozitive care posedă capacități fizice inteligente de detectare, învățare și acționare prin interfețe virtuale sau cibernetice care sunt integrate în sisteme. Aceste dispozitive includ articole precum senzori, vehicule, roboți, UAV-uri, dispozitive care pot fi purtate de oameni, biometrie, muniții, armuri, arme și alte tehnologii inteligente. În general, dispozitivele IoMT pot fi în general clasificate într-una din cele patru categorii (dar dispozitivele sunt menite să fie suficient de omniprezente pentru a forma o țesătură de date):
- Dispozitiv de transport de date: un dispozitiv atașat la un lucru fizic care îl conectează indirect la rețeaua de comunicații mai mare.
- Dispozitiv de captare a datelor: un dispozitiv de citire/scriere capabil să interacționeze cu lucruri fizice.
- Dispozitiv de detectare și de acționare: un dispozitiv care poate detecta sau măsura informații legate de mediul înconjurător și le transformă într-un semnal electronic digital sau o operațiune fizică.
- Dispozitiv general: un dispozitiv încorporat cu capabilități de procesare și comunicare care poate face schimb de informații cu rețeaua mai mare.
Pe lângă conectarea diferitelor dispozitive electronice la o rețea unificată, cercetătorii au sugerat și posibilitatea de a încorpora în sistem obiecte neînsuflețite și inofensive, cum ar fi plante și roci, prin dotarea acestora cu senzori care le vor transforma în puncte de colectare a informațiilor. Astfel de eforturi sunt în concordanță cu proiectele legate de dezvoltarea de instalații electronice sau e-Plants.
Exemplele propuse de aplicații IoMT includ recunoașterea tactică, managementul inteligent al resurselor, suportul logistic (adică urmărirea echipamentelor și a aprovizionării), monitorizarea orașului inteligent și războiul de date. Mai multe națiuni, precum și oficiali NATO, și-au exprimat interesul față de potențialele beneficii militare ale tehnologiei IoT.
Progresele în tehnologia IoMT au provenit în mare parte din eforturile militare de a susține dezvoltarea rețelelor de senzori și a platformelor de calcul cu putere redusă în anii 1960 pentru aplicații de apărare. În timpul Războiului Rece, armata SUA a fost pionier în utilizarea tehnologiilor de rețea de senzori fără fir pentru a detecta și urmări submarinele sovietice. Un exemplu a fost Sistemul de Supraveghere a Sunetului (SOSUS), o rețea de senzori acustici subacvatici, adică hidrofoane, plasate în Oceanul Atlantic și Pacific pentru a acționa ca posturi de ascultare subacvatice pentru instalațiile supraterane. O mare parte din senzorii și tehnologiile de rețea pe care Departamentul de Apărare al SUA (DoD) le-a dezvoltat în această perioadă de timp au servit în cele din urmă drept fundație pentru sistemele moderne IoT. În mod critic, DoD a contribuit la pregătirea terenului pentru viitoarele cercetări IoT la sfârșitul anilor 1960, prin crearea ARPANET, un precursor timpuriu al Internetului pe care oamenii de știință militari dispersați geografic îl foloseau pentru a partaja date.
În anii 1980, Agenția de Proiecte Avansate de Apărare (DARPA) a colaborat oficial cu cercetători academicieni de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și de la Universitatea Carnegie Mellon pentru a dezvolta în continuare rețele de senzori wireless distribuite. De acolo, cercetarea tehnologiilor cu senzori fără fir s-a răspândit în comunitatea de cercetare civilă și, în cele din urmă, a găsit o utilizare pentru aplicații industriale, cum ar fi distribuția de energie, tratarea apelor uzate și automatizarea fabricilor. În această perioadă, DoD a investit foarte mult în miniaturizarea circuitelor integrate pentru a încorpora diverse obiecte cu cipuri de computer minuscule. Ca urmare a finanțării lor, industria microelectronică comercială și-a putut reveni atunci când s-a confruntat cu un potențial declin la acea vreme.
Până la sfârșitul anilor 1990, Departamentul Apărării a anunțat planuri pentru un război „centrat pe rețea” care a integrat domeniile fizic, informațional și cognitiv pentru a îmbunătăți schimbul de informații și colaborare. Exemple de proiecte ghidate de acest obiectiv includ Nett Warrior (cunoscut anterior ca Ground Soldier System sau Mounted Soldier System) și Force XXI Battle Command Brigade și platforma de comunicare Below, ambele fiind predominante la începutul anilor 2000.
Cu toate acestea, interesul pentru cercetarea IoT în armată a început să scadă pe măsură ce industria comercială a crescut cu noile tehnologii. În timp ce DoD a continuat cercetările privind senzorii avansați, sistemele inteligente de procesare a informațiilor și rețelele de comunicații, puține sisteme militare au profitat din plin de stiva IoT, cum ar fi senzorii în rețea și tehnologia de răspuns automatizat, în mare parte din cauza preocupărilor de securitate. Începând cu 2019, cercetarea în tehnologia modernă IoT în cadrul armatei a început să recâștige o cantitate considerabilă de sprijin din partea Armatei, Marinei și Forțelor Aeriene ale SUA.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns