Home » Articole » Articole » Afaceri » Economie » John Maynard Keynes ca influencer al timpului său

John Maynard Keynes ca influencer al timpului său

postat în: Economie 0

Spre deosebire de mulți dintre prietenii săi din Bloomsbury, Keynes nu este un beneficiar al unei moșteniri. De asemenea, atunci când pleacă de la Trezorerie, trebuie să-și finanțeze stilul de viață, mai ales că și-a redus timpul de predare la Cambridge. Keynes s-a angajat în investiții financiare și a făcut parte din 1919 în consiliul de administrație al National Mutual Life Assurance Company (1) apoi din 1923 în cel al Provincial Insurance Company (2). A speculat pe mărfuri (director al Cambridge, el cere să folosească naosul bisericii pentru a depozita grâul acolo) sau pe lira sterlină, jucându-se cu banii familiei sale fără ca ea să știe. Keynes susține întreprinzători și speculanții, ambii în opinia lui asumându-și riscuri, spre deosebire de rentieru cărora le „dorește eutanasierea” (3).

Asemenea lui Winston Churchill, scrierile lui îl mențin în viață: publică la Manchester Guardian, pentru care acoperă în special conferința economică de la Genova din 1921, la Nation and Athenaeum, și scrie cărți pentru care suportă costul tipăririi, ceea ce îi permite să ofere editorului său doar 10% din veniturile vânzărilor. Pe plan academic, în cele din urmă, a redactat din 1911 până în 1937, Jurnalul Economic.

La puterea mediatică puternică pe care i-o oferă munca sa de scriitor, trebuie să adăugăm puterea de influență pe care o exercită prin participarea în numeroase cluburi. Va fi membru al Other Club fondat de Winston Churchill, este unul dintre fondatorii Tuesday Club care reunește politicieni, finanțatori, academicieni și jurnaliști în a treia zi de marți a fiecărei luni (4), la Cambridge, a fondat Political Economy Club care se întrunește luni.

Referințe

  • (1) Skidelsky R., 2003, John Maynard Keynes, Macmillan, p. 265-267.
  • (2) Dostaler G., 2005, Keynes et ses combats, de Paris, Albin Michel, 2005 ; ediție nouă revăzută și îmbunătățită, 2009, p. 289.
  • (3) „Nu există niciun motiv să presupunem că există „un invizibil” un control automat în sistemul economic care asigură prin el însuși că suma investiției active va fi în mod continuu în proporția corectă” Collected Writings XXI, p. 386.
  • (4) Dostaler G., 2005, Keynes et ses combats, de Paris, Albin Michel, 2005 ; ediție nouă revăzută și îmbunătățită, 2009, p. 2002.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *