Dr. Alexandru Cristian
alexandrucristian87@yahoo.com
„Nordul nostru este sudul’’
Introducere
Modelul european este un model al succesului, al colaborării între state. Planul Schuman din anul 1950 poate fi un reper fundamental pentru ţările lumii care doresc apropierea economică. Izolarea economică în noua lume înseamnă pierderea cursei cu celelalte state sau regiuni mai exact duce la subdezvoltare.
America de Sud un continent cu o istorie veche populat de străvechi civilizații precum precolumbiene ( inca, maya dar și alte civilizații locale). America Latină a avut parte de o trecere în civilizaţie mai puţin ortodoxă. Stoparea brutală a dezvoltării imperiilor Inca şi Maya s-a făcut cu ajutorul unei ţări aflate în plină expansiune colonială dar şi continentală, Regatul Spaniei.
O explicaţie pentru fragilitatea statelor latino-americane este civilizarea brutală, forțată și impunerea unor model și tipare civilizaționale care pentru vechile imperii era cel puțin excentrincă. Continentul sud-american a fost zguduit aproximativ două secole, conflicte interne sângeroase, dictaturi extreme. Un continent cu o civilizaţie aşa veche are în schimb o intrare în istorie târzie şi un mare decalaj al politicului.
Se poate spune că democraţia îşi cere preţul pe care trebuie să ştii să-l dai. Scriitorul peruvian Mario Vargas Llosa într-un interviu spunea în care descrie țara sa Peru „ Trebuie să terminăn cu vocaţia eşecului”. O sintagmă care se potrivește Americii Latine în ansamblul său.
Începuturile MERCOSUR sunt reprezentate de iniţiativa și voința a doi importanţi oameni politici latino-americani, preşedintele Republicii Argentina Raul Alfonsin[1] şi preşedintele Republicii Feederative Brazilia Jose Sarney[2]. Ei au încheiat în 1985 un acord intitulat P.I.C.E. – Programma de Integración y Cooperación Argentina – Brasil.
Acest program de cooperare a adopat ca monedă gaucho, după modelul acelor gauchos din Argentina şi sudul Braziliei.
O piaţă comună aduce foarte multe avantaje, scutiri de taxe, posibilitatea circulaţiei mărfurilor,implementarea unui sistem de control ce poate combate infracţiunile. Cele mai puternice ţări din America de Sud au dat un impuls celorlalte state, gigantul Americii Latine Brazilia este privit de mulţi specialişti drept o posibilă putere de rang mondial în jurul anilor 2030-2050.
Spațiul economic ale MERCOSUR are o suprafață de 14.869.775 de kilometri pătrați și o populației de 295.007.000 milioane de locuitori. Țările din Mercosur dețin cele mai mari resurse naturale regenerabile sau neregenerabile din America de Sud. Mercosur este al cincilea conglomerat economic din lume. Zona acviferă Guarani este una dintre cele mai resurse de apă dulce de pe planetă.[3]
- Istoricul organizaţiei
Începuturile Mercosur sunt la Asuncion, capitala Paraguayului. Acolo Republica Argentina ,Republica Federativă Brazilia, Republica Paraguay şi Republica Orientală Uruguay semnează în data de 26 martie 1991 “Tratado para la Constitucion de un Mercado Comun’’sau Tratatul de la Asuncion. Din partea Republicii Argentina au semnat preşedintele Carlos Saul Menem[4], ministrul de externe Guido di Tella[5], din partea Republicii Federative Brazilia au semnat preşedintele Fernando Collor[6] ,ministrul de externe Francisco Rezek[7], din partea Republicii Paraguay preşedintele Andrés Rodríguez[8], ministrul de externe Alexis Frutos Vaesken[9], din partea Republicii Orientale Uruguay, preşedintele Luis Alberto Lacalle Herrera[10] şi ministrul de externe Hector Gross Espiel[11].
Cele 4 state au vrut unirea economiilor dar și a piețelor de mărfuri pentru a stimula dezvoltarea economică ce duce la îmbunătățirea democraţiei cu prioritate în respectarea principiului pluralismului. Alte obiective imediate au fost protecţia mediului, combaterea sărăciei,dezvoltarea financiară.
Tratatul nu este unul restrictiv, membrii au drepturi egale, orice ţară se poate retrage din tratat, regimul politic nu este un impediment în aderarea la tratat, singurul impediment este poziţia geografică a statelor. MERCOSUR este o organizaţie regională de cooperare şi integrare.
Un important pas în dezvoltarea MERCOSUR a fost făcut în decembrie 1994 la Ouro Preto, Minais Gerais, Brazilia. În acest loc a fost semnat „ Protocolo de Ouro Preto’’ care conţine şi un protocol adiţional. Aici se pune baza organigramei instituţionale a MERCOSUR şi tot aici MERCOSUR va căpăta personalitate juridică. Acest protocol va implementa Union Aduanera, uniunea vamală.
MERCOSUR este un factor de echilibru al acestei zone frământate de conflicte, putem aminti disputa dintre Peru, Chile, Brazilia, Paraguay şi Bolivia pentru importanta zonă petrolieră Chaco. Diferite categorii sociale pot colabora în această piaţă comună, oameni de afaceri, politicieni, funcționari/înalți funcționari dar şi simpli muncitori. Trebuie creat un ambient de colaborare şi stabilitate pentru ca state noi şi fragile din punct de vedere democratic să se dezvolte.
În opinia mea MERCOSUR/MERCOSUL este alternativa europeană pentru America de Sud.
MERCOSUR încheie cu Statul Plurinațional al Boliviei dar şi cu Republica Chile „ Mecanismo de Consulta y Concertacion Politica’’, act încheiat în martie 1998. Acest act important a fost un prim pas în găsirea unui tarif comun între aceste ţări dar are ca și un secundar scop diminuarea diferenţelor între aceste ţări. Bolivia este o ţară foarte săracă, iar Chile a fost avangarda economică a Americii Latine în timpul dictaturii militare. O avangardă a privatizării, un model reuşit sub o dictatură militară cea a generalului Augusto Pinochet[12].
La a-X-a reunine, în data de 25 iunie 1996, a Grupo Mercado Comun statele au semnat „ Declaracion Presidencial sobre Compromiso Democratico en el Mercosur’’, cu un
protocol adiţional ce anunţă adeziunea Statului Plurinațional Bolivia şi cea a Republicii Chile la MERCOSUR. Cele două state au fost acceptate ca state asociate, nu ca membrii deplini ai organizaţiei. Tot la această dată s-a semnat o declaraţie importantă pentru viitorul regiunii. Argentina,Chile şi Bolivia au semnat un act prin care se recunoaşte dreptul legitim al Republicii Argentina asupra Insulelor
Malvine.
În iulie 1998 o reuniune a Consejo Mercado Comun la care au participat şase state a hotărât extinderea pieței comune. Statele membre alături de Bolivia și Chile au redactat „ Protocolo de Ushuaia de Compromiso Democratico’’. Acest compromis democratic subliniază importanţa fundamentală a prezenţei democraţiei în zonă. De acum încolo democraţia este o condiţie sine qua non a participării la MERCOSUR. Ulterior Bolivia a devenit membră a Mercosur în data de 17 martie 2015 prin semnarea Protocolului de la Brasilia.
Un alt eveniment semnificativ în scurta dar bogata istorie a organizaţiei a fost semnarea „ Declaracion Politica del Mercosur, Bolivia y Chile como zona Paz’’. Pacea este un element important în această zonă, ea poate fi menţinută prin efortul conjugat al acestor state. Printre importantele prevederi ale protocolului menționăm; nonproliferarea armelor nucleare, dezarmarea statelor, armele neconvenţionale vor fi supuse unui regim de control. Securitatea în zona sud-americană a fost și este ameninţată și de traficul de arme, narcoterorism, furt tehnologic, trafic de carne vie, criminalitate cibernetică.
Pasul de decisiv de integrare a MERCOSUR în procesul de integrare al Americii Latine a fost făcut în 2004. O declaraţie a statelor MERCOSUR acceptă statele ALADI (Asociación Latinomericana de Integración). Un singur stat nu va obţine dreptul de membru asociat datorită poziției geografice, Statele Unite ale Mexicului.
După semnarea acestei declarații statele asociate MERCOSUR sunt: Statul Plurinațional al Boliviei, Republica Chile, Republica Peru, Republica Ecuador, Republica Columbia, Republica Cooperativă Guyana și Republica Surinam.
Trebuie să menționăm și rolul CARICOM în dezvoltarea cooperării economice între statele de limbă spaniolă. CARICOM ( La Communidat del Caribe) a fost întemeiată la data de 4 iulie 1973 prin semnarea Tratatului de la Chaguaramas. CARICOM este format din 15 membri deplini, 5 membri asociați și 8 membri observatori. Organizația este axată pe statele caribiene de limbă engleză dar în componența sa intră și state carabiene de limbă spaniolă. Printre statele observatoare se numărăr Columbia, Venezeula, Mexic, Puerto Rico ( stat asociat al Statelor Unite ale Americii).
O ţară puternică în America de Sud a fost Republica Bolivariană a Venezuelei, al cincilea producător de ţiţei al lumii ,al zecelea deţinător de gaz natural al globului. Ultimele tulburări politice au produs un mare regres în această țară bogată și frumoasă.
Conform art.20 al Tratatului de la Asuncion orice ţară poate cere aderarea la MERCOSUR. Trebuie să subliniem continuării importanței Venezuelei datorită resurselor acesteia dar aportul său pentru procesul de integrare al Americii Latine.
Venezuela este acceptată în decembrie 2005 în piața comună a sudului. Pe data de 4 iulie 2006 se aprobă „ Protocolo de Adhesion de la República Bolivariana de Venezuela al MERCOSUR’’.
Aderarea Venezuelei a fost definitivată de ratificarea în parlamentele naţionale Mercosur a protocolului dar şi de parlamentul venezuelean. După moartea lui Hugo Chavez[13] și a tentativelor de lovitură de stat în conformitate cu articolul 5 al Protoculului de la Ushuaia Republica Bolivariană a Venezuelei a fost suspendată din MERCOSUR începând cu data de 1 decembrie 2016.
Pe 18 ianuarie 2007 s-a înfiinţat „ Observatorio de la Democracia del MERCOSUR’’,
o instituţie ce supervizează respectare statului de drept în statele membre ale MERCOSUR.
MERCOSUR şi Pactul Andin au semnat un tratat în anul 2004 ce a fondat Comunitatea sud-americană, un pas important în integrarea tuturor ţărilor latino americane după model european.
1.2.Instituţii,Obiective MERCOSUR
Orice organizaţie are o etapă de implementare, de dezvlotare instituţională. MERCOSUR a avut din fericire un drum mai scurt decât alte organizaţii. Statele europene au avut nevoie de jumătate de secol pentru a ajunge la aceste instituţii care nu şi-au terminat evoluţia. MERCOSUR a avut nevoie de mai puţin de 20 de ani. Însă procesul de integrare al continentului sud-american va fi greu şi plin de dezamăgiri dar şi reuşite. Pentru coordonarea procesului de integrarea prin Tratatul de la Asunción s-a înființat un Secretariat Permanent al Mercosur cu sediul în orașul Montevideo. Posteriormente, en el año 1994, el Protocolo de Ouro Preto incluyó a la Secretaría Administrativa del MERCOSUR en la Estructura Institucional del bloque, como órgano de apoyo operativo, responsable de la prestación de servicios a los demás órganos del MERCOSUR.[14]
Protocolul de la Ouro Preto a pus baza instituţională a MERCOSUR. Acolo pe lângă Grupul Comun, Comisia de Comerţ s-a înfiinţat o incipientă adunare reprezentativă denumită Comisia Parlamentară Conjunctă (Comissión Parlamentaria Conjunta).
În anul 2002 s-a semnat „Protocolo de Olivos para la Solucion de Controversias entre los Estados Partes de MERCOSUR’’. Acest protocol este unul care aduce în discuţie termenul de integrare acest terment fiind folosit pentru a defini larga paletă de domenii de integrare a regiunii: economică, politică, socială, interrasială şi într-un viitor militară. Este fondat un Tribunal Permanent de Control şi Revizuire cu rol de a soluţiona paşnic diferendele între statele membre.
În 8 decembrie 2005 s-a semnat „Protocolo Constitutivo del Parlamento del MERCOSUR„ care a dat nașterea unui parlament comun al Mercosur,. Acest parlament al MERCOSUR funcţionează din 2009. Parlamentul are 81 de membri(Argentina 18,Brazilia 18,Paraguay 18,Uruguay 18,Venezuela 9). Pentru acest parlament alegerile sunt libere, vot universal, egal şi secret, exact ca în Uniunea Europeană.
Pentru o mai bună coeziune s-au înfiinţat „ Instituto Social del MERCOSUR’’ şi „ Instituto de Politica Publicas de Derechos Humanos del MERCOSUR’’. Primul este un veritabil dezvoltator de politici regionale şi de egalizarea şanselor, al doilea de întărirea drepturilor cetăţeanului într-un stat de drept. Ambele au sediu în capitala Republicii Paraguay.
Consejo Mercado Comun, aici se întâlnesc miniştrii de externe şi de finanţe, este forul suprem al MERCOSUR. Alte instituţii: El Grupo Mercado Comun (pe lângă miniltri de externe şi de finanţe participă şi repezentanţii băncilor naţionale), Comission de Comercio del MERCOSUR. Toate aceste instituţii au rolul coordonării acestei importante organizaţii. Secretariatul General al MERCOSUR se află la Montevideo. Secretariatul a fost coordonat de o personalitate politică în regiune, fostul vicepreşedinte al Republicii Argentina Carlos Alberto Alvarez.[15] Președinția MERCOSUR este rotativă astfel președintele unui stat din MERCOSUR devine și preşedinte al MERCOSUR.
Obiectivele MERCOSUR sunt multiple şi pline de entuziasm politic. Obiectivul primordial al organizaţiei este integrarea statelor la niveul socio-economic .Un alt ţel este
„ Arancel Externo Comun’’ mai exact un tarif extern comun. Lipsa taxelor adiţionale este importantă pentru dezvoltarea şi colaborarea regiunii în ansamblu.
Protocolul de la Ouro Preto a adus sintagma piaţă unică în regiune. O creştere economică importantă, o specializare a producţiei statelor membre,puterea de a negocia cu altă organizaţie sau stat (O.N.U., O.M.C. Statele Unite ale Americii,etc.). un alt obiectv este procesul de deschidere al pieţei sud americane dar şi de includere în piaţa mondială. În anul 2019 MERCOSUR a semnat un acord de asociere la nivel strategic cu Uniunea Europeană.[16]
Dezvoltarea unui susţinut comerţ intraregional, controlarea tarifelor vamale prin Union Aduanera, uniunea vamală. Guvernele statelor MERCOSUR au clasificat un set important de obiectiv, fiecare punct având alte sub-obiective:
- Control frontiere
- Tarif extern comun
- Criteriu comun redistribuire tarife vamale
- Întărire instituţională
- Relaţii externe cu alt bloc de state sau state.
Paşii către o uniune vamală comună au fost luaţi pe data de 16 decembrie 2004 când a fost eliminat dublul tarif vamal, acesta fiind înlocuit cu o taxă unică. În 2005 MERCOSUR face paşi importanţi în facilitarea comerţului intra-regional, iar în 2007 implementează sistemul de plăţi în monezi locale. Acest sistem şi alte importante măsuri care sunt de ordin tehnic au fost aprobate în 2009, scopul a fost reducerea costurilor unei tranzacţii de orice fel și de orice mărire.
MERCOSUR se apropie cu paşi repezi spre o piaţă unică, succesivele crize financiar-economice au bulversat economiile lumii,nici state latino-americane nu au scăpat, singurul stat ce a ţinut lungii perioade de crize sociale, economice și financaire este dinamica Republică Chile. Perioada post-pandemică dar și războiul actual reprezintă noi provocări pentru dezvoltarea MERCOSUR/MERCOSUL într-o instituție regională cu impact global.
1.3.Prezentare membrii MERCOSUR
Republica Argentina
A doua ţară ca mărime a MERCOSUR: suprafaţă 2.780.092 kilometrii pătraţi, populaţie 46,3 de milione, Produs Intern Brut 632 miliarde de dolari. Resurse: petrol, uraniu, metale feroase şi neferoase. Economie industrială,h idroenergetică puternică, bine dezvoltată, turism puternic. Criza economică majoră în 1998 resimţită şi astăzi, jumătate din populaţia ţării în sărăcie,unii chiar sub pragul minim al sărăciei. Regim politic democratic,marcat de conducerea lui Juan Domingo Peron.[17] A trecut prin experienţa tristă a ţărilor Americii Latină dictatură în 1976 sub Jorge Videla.Învinsă în războiul din Insulele Malvine de Marea Britanie,ajutor american pentru britanici.Este membră de bază şi a Grupului de la Rio.De remarcat relaţiile strânse ale ţării cu Brazilia şi Venezuela,scopul lor fiind oprirea ’’imperialismului american’’,hegemonia S.U.A fiind greu de suportat.Creştere economică susţinută din 2002,cu sprijinul F.M.I. A încheiat un acord de gaze naturale cu Bolivia şi Venezuela.Din păcate în ţară există o mare disparitate socială, o elită de 10% este extrem de bogată,fenomen des întâlnit în zonă.Capitala, este oraşul tangoului Buenos Aires cu o populaţie ce nu depăseşte cu mult 3 milione.Preşedinte este Cristina Fernandez Kirchner din 2007.
Republica Federativa do Brasil
Cea mai mare ţară a Americii de Sud dar şi a MERCOSUR:suprafaţă 8.547.404. kilometrii pătraţi,populaţie 215 milioane , Produs Intern Brut 1920 miliarde de dolari, resurse naturale : forestiere, fier, bauxită, mangan, nichel ,staniu,a ur fosfaţi ,sare și petrol.
A doua putere industrială a Americii şi locul 10 mondial:construcţii de maşini,energie,zahăr
energie nucleară,informatică.Agricultură foarte dezvoltată locul 1 mondial la cafea,zahăr,manioc
tutun,soia. În perioada 1968-1980 s-a produs “miracolul brazilian’’ dezvoltarea puternică a ţării.Regim politic prezidenţial,stat federal.Actualul regim,de orientare socialist pragmatică,
urmăreşte stabilitatea economică dar şi cea socială.Şi aici o elită restrânsă este foarte bogată.O
relaţie stabilă cu S.U.A. Brazilia doreşte să intre în rândul super puterilor mondiale.Poziţia în
America Latină îi este contestată de Venezuela care doreşte să conducă America de Sud spre
o nouă revoluţie. Capitala este micuţul oraş Brasilia. Preşedinte este Luiz Inácio Lula da Silva din data de 1 ianuarie 2023. Anterior a fost președinte al Republicii Federative Brazilia în perioada 1 ianuarie 2003- 31 decembrie 2010.
Republica del Paraguay
O ţară relativ mică cu un mare dezavantaj, izolată,nu are ieşire la mare: suprafaţă
406 752 kilometrii pătraţi, populaţie 6,7 milioane de locuitori, Produs Intern Brut 41,72 miliarde de dolari. Agricultura este baza economică a ţării,în special creşterea animalelor,
industria fiind relativ modestă. Hidroenergia este dezvoltată pe râul Parana.
Stat ce depinde de exporturile agricole.Ţara a avut parte de o lungă dictatură
cea a lui Alfredo Stroessner(1954-1989).Puterea politică aparţine unei oligarhii ,1% din populaţie deţine 77% din terenuri agricole.Dispută teritorială cu Bolivia,zona Chaco,importantă zonă petrolieră.Capitala este Asuncion(sub un milion de loc.) loc important pentru MERCOSUR. Preşedintele este Santiago Peña Palacios din data de 15 august 2023.
Republica Oriental del Uruguay
Elveţia Americii Latine aşa este denumit acest mic şi dezvoltat stat:suprafaţă
176 215 kilometrii pătraţi, populaţie de 3,4 milioane de locuitori, Produs Intern brut 71 miliarde de dolari. Un flvuiu fertil Uruguay,fluviul ce dă numele ţării,bine exploatat hidroenergetic.Economie modernă,axată pe servicii,bine reprezentată de turism,industrie
uşoară şi agricultură.Regim politic democratic,după războiul gherilei urbane Tuparamos,
ţara a fost condusă de o juntă militară.Ţara trece printr-o criză economică prelungită
fapt corelat cu criza argentiniană cele două ţări fiind foarte apropiate.Capitala este Montevideo având aproape jumătate dim populaţia ţării 1,5 milioane locuitori.Uruguyaul este
renumit şi pentru plajele sale,exotice şi liniştite,Punta del Este o staţiune de lux,cu renume egal cu alte staţiuni Valparaiso în Chile,Cancun şi Acapulco în Mexic.
Ţara acum este în plină relansare economică,unele tensiuni cu Argentina.
Preşedinte este Luis Alberto Aparicio Alejandor Lacalle Pou din data de 1 martie 2020.
La República Bolivariana de Venezuela – suspendată din data de 1 decembrie 2016
Ţară puternică,populată, candidată la hegemonia Americii Latine,animată de un puternic spirit revoluţionar:suprafaţă 916 554 kilometrii pătraţi,populaţie 27 mil.loc.,Produs Intern Brut 202 miliarde de dolari.Resurese:petrol locul 5 mondial,gaze naturale locul 10 mondial,cărbune,fier,bauxită locul 6 mondial,aur şi diamante.Agricultură bazată pe zootehnie.Comerţ orientat către S.U.A.,America
Latină.Regim politic cu instituţii formal democratice,guvernare autoritară a preşedintelui Hugo
Chavez Frias din anul 1998.Tensiuni vechi de frontieră cu Republica Columbia,sprijinirea gherilelor
F.A.R.C(Fuerzas Armadas Revolucionaries de Colombia).În 2002 Chavez este îndepartat pentru puţin timp din funcţie.Populaţia îl sprijină şi reia puterea în 2003.Din 2004 ţara şi-a reluat creşterea economică.
Frontiera dintre Columbia şi Venezuela este zona cea mai „activă ’’a traficului de droguri din tot continentul.Cooperare economică preferenţială cu China,Rusia.S-a lansat „Revoluţia Bolivariană’’ce are ca scop solidaritatea întregului continent. Capitala este Caracas cu o populaţie de 2,7 mil.loc. După moartea lui Hugo Chavez președinte al Venezuelei este Nicolás Maduro Moros din data de 5 martie 2013 deși a avut parte de multe revolte în interior și multe contestări ale autorității sale. În timpul confruntărilor interne Juan Guaidó, lider al opoziției, a fost recunoscut de o parte din comunitatea internațională drept președinte interimar al Venezuelei în perioada 23 ianuarie 2019- 1 ianuarie 2023.
Note
[1] Raul Alfonsin președinte al Argentinei între 10 decembrie 1983 – 8 iulie 1989, ani de viață 12 martie 1927- 31 martie 2009.
[2] José Ribamar Elias Nascimento Ferreira de Araújo Costa Sarney născut în data de 30 aprilie 1930, a fost președinte al Republicii Federative Brazilia între 21 de aprilie 1985 – 15 martie 1990.
[3] https://www.mercosur.int/quienes-somos/en-pocas-palabras/, baza de date accesata la data de 2 mai 2024, ora 15.30
[4] Carlos Saúl Menem, născut la 2 iulie 1930 decedat la data de 14 februarie 2021, a fost președinte al Argentinei între 8 iulie 1989 – 10 decembrie 1999.
[5] Guido Jose Mario di Tella născut la data de 12 iunie 1931 decedat la data de 31 decembrie 2001, a fost minstru de externe al Argentinei în perioada 31 ianuarie 1991- 10 decembrie 1999.
[6] Fernando Affonso Collor de Mello născut la data de 12 august 1949 a fost președinte al Republicii Federative Brazilia în perioada 15 martie 1990 – 29 decembrie 1992. A demisionat în urma declanșării unor anchete de corupție de către Parlamentul Braziliei.
[7] José Francisco Rezek născut la data de 8 ianuarie 1944 a îndeplinit funcția de ministru de externe Republicii Federative Brazilia în perioada 15 martie 1990 – 13 aprilie 1992. Ulterior a fost judecător al Curții Internaționale de Justiție de la Haga în perioada 1996-2006.
[8] Andrés Rodríguez Pedotti născut la data de 19 iunie 1923 decedat la data de 21 aprilie 1997 a fost președinte al Republicii Paraguay în perioada 3 februarie 1989 – 15 august 1993.
[9] Alexis Manuel Frutos Vaesken, născut la data de 17 octombrie 1934 decedat la data de 18 martie 1996, a fost ministru de externe al Republicii Paraguay în perioada 26 iulie 1990 – 13 august 1993.
[10] Luis Alberto Rámon Lacalle de Herrera născut la data de 13 iulie 1941 a fost președinte al Republicii Orientale Uruguay în perioada 1 martie 1990 – 1 martie 1995.
[11] Héctor Gros Espiell născut la data de 17 septembrie 1926 decedat la data de 30 noiembrie 1990, a fost ministru de externe al Republicii Orientale Uruguay în perioada 1 martie 1990 – 4 ianuarie 1994.
[12] Augusto José Ramón Pinochet Ugarte născut la data 25 noiembrie 1915 decedat la 10 decembrie 2006, a fost președinte al Republicii Chile în perioada 17 decembrie 1974-11 martie 1990. Conducerea sa a fost considerată autoritară iar drepturile omului au fost suprimate în Chile.
[13] Hugo Rafael Chávez Frias născut la data de 28 iulie 1954 decedat la data de 5 martie 2013 a fost președintele Republicii Bolivariene a Venezuelei în perioada 14 aprilie 2002 – 5 martie 2013. După moartea sa țara a fost cuprinsă de masive mișcări de stradă, de alegeri contestate, de tentative de lovitură de stat care au oprit dezvoltarea Venezuelei.
[14] https://www.mercosur.int/quienes-somos/secretaria/, bază de date accesată la data de 2 mai 2024, ora 15.40
[15] Carlos Alberto Alvarez, născut la data de 26 decembrie 1948. A fost vicepreșdinte al Argentinei în perioada 11 decembrie 1999 – 6 octombrie 2000, președinte al Comision de Representantes Permanentes del Mercosur în perioada 9 decembrie 2005 – 9 decembrie 2009.
Între anii 2003 – 2005 președinte al acestei Comisii a fost Eduardo Alberto Duhalde, fost Președinte al Argentinei între 2 ianuarie 2002 – 25 martie 2003.
[16] https://www.mercosur.int/mercosur-cierra-un-historico-acuerdo-de-asociacion-estrategica-con-la-union-europea/, bază de date accesate la data de 2 mai 2024, ora 16.00
[17] Juan Domingo Peron ( 8 octombrie 1895 – 1 iulie 1974) , președinte al Argentinei în perioada 4 iunie 1946 – 21 septembrie 1955 ulterior în perioada 13 octombrie 1973 – 1 iulie 1974. Continuatorii ideilor sale politice s-au numit peroniști.
© 2024 Alexandru Cristian. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului.
Lasă un răspuns