Un băiețel de oraș, Robert, avea jucării mecanice, foarte scumpe, pe care le reasambla mereu, care se spărgeau adesea și care nu îl distrau deloc.
Într-o zi a întâlnit un băiețel de la țară, Matei, căruia părinții lui nu i-au luat jucării, dar care își făcea singur fluiere, tuburi pe care sufla sau aspira soc, sâmburi de caise și paie.
”Oh! ce frumos și cât e de amuzant!” a spus Robert. ”Învață-mă și pe mine cum să fac.”
Matei l-a învățat. Robert a vândut la un bătrân negustor de rarități jucăriile mecanice care ajunseseră inutile, și, cu banii pe care i-a obținut, a cumpărat prăjituri, pe care cei doi copii le-au mâncat cu mare poftă.
Lasă un răspuns