Josh blocă ecranul smartphone-ului său și-l împinse înapoi în blugi.
„Exact așa cum ne-am gândit,” spuse el, rânjind. „Am avut dreptate cu privire la primul indiciu, dar mă bucur că băieții de la școală sunt de acord.”
„Mini-Europa este mare de jos, dar se vede chiar și mai bine de aici,” se entuziasmă Ricki, al cărui nas presa pe o fereastră mare.
Copiii erau în picioare la 100 de metri deasupra solului, în sfera superioară a lui Atomium. Josh citea din ghidul vizitatorului:
„Construit în 1958, Atomium este un monument frapant și un reper cheie pe cerul Bruxelles. Este construit din nouă sfere de oțel interconectate care formează un cristal de fier mărit de 165 de miliarde de ori.”
În picioare un pic înapoi de la fereastră, Maddy, cu brațele încrucișate, se uita spre sud deasupra orașului. Ochii ei erau negri si sumbri. Josh, care știa câte ceva despre nebumie ca stare de spirit, se apropie ușor.
”Maddy, ești bine?”
„Nu-mi plac înălțimile,” se răsti ea. Josh dădu din cap înțelegător, simțind că vertigo nu era adevărata problemă.
„Ascultă, am rezolvat un indiciu. Unde e plicul? Vom rezolva celelalte probleme de puzzle împreună. Putem s-o facem și să te ajutăm să-l găsești pe tatăl tău.”
„Să aruncăm o privire la pachetul de hârtii, atunci,” spuse Josh zâmbind.
Copiii răsfoiră hârtiile timp de câteva minute, dar nimic nu arătă nici cel mai mic indiciu.
„Tatăl tău e grozav, să aranjeze puzzle astfel,” spuse Ricki dintr-o dată.
”Așa e, îi place să rezolve puzzle,” explică Maddy în liniște.
„De fapt, ceea ce este îi place cu adevărat este să creeze puzzle, cuvinte încrucișate, să deseneze iluzii optice, lucruri de-astea.”
Băieții ascultau cu atenție. Josh întrebă: „Cu ce se ocupă?”
„Merge mult în interes de afaceri. A fost întotdeauna secretos. Obișnuia să discute cu mama mea despre asta. Acum câteva luni, ea ne-a părăsit și mătușa mea arte grijă de mine acum când că ea a plecat. M-am dus să-l întâlnesc azi dimineață, dar a dispărut din nou”, spuse ea, cu un tremur de tristețe în vocea ei.
„Ia uite, ce zici de asta?” spuse Josh, care ținea două foi de hârtie unite la o margine. ”Această foaie de sus arată ca un steag, care a trecut printr-un tocător. Foaia de dedesubt pare a fi o pagină cu litere aleatorii.”
„Nu, nu e așa,” spuse Maddy cu nerăbdare. „Recunosc acest tip de puzzle. Foaia inferioară nu este deloc întâmplătoare. Este un cifru. Îl poți folosi pentru a decoda un mesaj.”
Ricki zâmbit larg și îi bătu pe amândoi pe spate.
”Am inteles! Este un pic ca ultimul puzzle. Trebuie să completăm styeagul. Vedeți, există unele stele aurii pe ea. Uitați-vă la model, pun pariu că unele dintre ele lipsesc. Cred că vom găsi literele de care avem nevoie pentru cifru sub stelele lipsă.”
„Genial, Ricki,” exclamă Josh, impresionat de teoria prietenului său. „Deci, tot ce trebuie să facem este să vedem unde trebuiesc puse stelele care lipsesc, nu?”
Dintr-o dată, un flash luminos de lumină solară reflectată atrase atenția lui Josh și instinctiv acesta privi în cameră să vadă sursa. Lumina soarelui era reflectată de o mână ciudată care ieșea dintr-un manșon cura de costum negru. Era zveltă și delicată și făcută dintr-un metal lucios. Dar pe Josh îl deranja. La început, mâna părea imobilă, blocată ca o gheară, cu degetele rigide. Dacă ar fi clipit tocmai atunci însă, ar fi ratat: ca lovitura unui șarpe, ghearele de aur se deschiseră și se închiseră din nou rupt. Lui Josh i se prelinse un firicel de teamă pe șira spinării. O altă explozie de lumină aurie îl orbi pe moment și după ce redeschise ochii mâna sinistră și proprietarul său dispăruseră.
„Există o mulțime de steaguri ca acesta în afara clădirii Comisiei Europene dinspre centrul orașului,” îi explică Maddy lui Ricki. Se întoarse spre Josh, aruncându-i o privire întrebătoare.
”Ce s-a întâmplat? Arăți foarte speriat,” spuse ea.
„Ascultă,” spuse Josh,” nu sunt sigur că ar trebui să mai rămânem aici. Și cred că ar trebui să fim mai atenți cu aceste documente. Nu știu, poate că nu e nimic, dar pur și simplu mi s-a năzărit că s-ar putea să nu fim singurii care caută pe tatăl tău.”
Cu aceasta, se întoarseră în centrul Bruxelles-ului.
Către: clasa@scoalamea.edu
De la: josh@bruselles.eu
Subiect: Al doilea indiciu – Steagul UE
Atașamente: fragmentsteague.doccodsteague.doc
Suntem în afara unei clădiri de birouri cu o mulțime de steaguri UE în fața acesteia. Atașat este un fragment al steaguluiu. Avem nevoie de voi pentru a afla mai multe despre acesta și apoi să îl reconstruim. Este dificil de văzut clar în zona catargului, dar fiecare pare să aibă un inel simetric de stele aurii pe un fundal albastru. Ricki crede că s-ar putea să fie nevoie să măsurați anumite unghiuri și lungimi pentru analiză. Noi nu avem instrumentele potrivite aici pentru a fi suficient de preciși. Foaia cu cifru este, de asemenea, atașată. Să sperăm că, atunci când steagul va fi completat în partea de sus, pozițiile stelelor lipsă vpr dezvălui răspunsul pe foaia de cifru de dedesubt. Asta e teoria lui Ricki, oricum.
Mult succes!
Josh, Ricki și Madd
Lasă un răspuns