Limbajul de marcare HTML5

Marcarea documentelor este o metodă de notare care definește modul în care anumite informații sunt menite să fie formatate. Termenul provine din practica de a marca manuscrise pentru a nota modificările care trebuie făcute. Marcarea în termeni de limbaje de programare este folosită pentru a identifica un limbaj care specifică modul în care va apărea un document.

Dacă ați folosit vreodată mai multe culori de cerneală sau marker când ați făcut notițe și ați atribuit semnificație acelor culori pentru dvs. (de exemplu, culoarea galbenă este important, culoarea roșie este o definiție), atunci ați practicat deja marcarea documentelor. Oferiți nivele suplimentare de informații împreună cu textul scris, în acest caz indicii vizuale cu privire la scopul informațiilor scrise.

Unele limbaje de marcare populare sunt limbajul de marcare hipertext (hypertext markup language, HTML), limbajul de marcare extensibil (extensible markup language, XML) și limbajul de marcare hipertext extensibil (extensible hypertext markup language, XHTML). Fiecare a fost creat pentru a satisface nevoi specifice în definirea aspectului și structurii documentului.

HTML5

Limbajul de marcare hipertext este utilizat pentru a ajuta la publicarea paginilor web, oferind o structură care definește elemente precum tabele, formulare, liste și titluri, și identifică unde încep și se termină diferitele părți ale conținutului nostru. Poate fi folosit pentru a încorpora alte formate de fișiere cum ar fi videoclipuri, fișiere audio, documente precum PDF-uri și foi de calcul, printre altele. HTML este cel mai de încredere limbaj în crearea site-urilor web. În acest text ne vom concentra pe HTML5. Deși din punct de vedere tehnic este încă în formă nedezvoltată, multe elemente propuse sunt deja acceptate de versiunile mai noi ale majorității browserelor populare.

Istorie

La început, în primele zile ale Internetului și ARPA, scopul principal al creării unei pagini a fost de a împărtăși cercetări și informații. Etichetele HTML au fost menite doar să ofere aspectul și formatarea unei pagini. Ca atare, implementările timpurii ale HTML au fost oarecum limitate, deoarece a existat o cerere mică pentru funcții dincolo de elementele de bază. Titlurile, marcatoarele, tabelele și culorile au fost cam tot ce trebuiau să folosească dezvoltatorii. Pe măsură ce site-urile au fost create pentru alte utilizări mai comerciale, dezvoltatorii au găsit modalități creative de a folosi aceste instrumente pentru ca paginile lor să semene mai mult cu reviste, reclame și cu ceea ce desenaseră pe hârtie. În acele vremuri tehnicile se foloseau pur și simplu ca să arate corect: unirea imaginilor de dimensiunea unei pagini în tabele, astfel încât graficele să fie (de obicei) acolo unde ne doream, tabele imbricate în tabele pentru a crea machete complexe, și alte metode care încalcă cele mai bune practici de astăzi.

Starea actuală

Deși nu au fost finalizate oficial, multe browsere acceptă deja o serie de funcții propuse în schițele HTML5, inclusiv lucruri precum suportul canvas și media, care îmbunătățesc considerabil capacitatea browserului de a procesa și afișa materiale complexe fără a necesita codare și extensii. În trecut, site-urile care foloseau playere video și audio trebuiau să integreze suport pentru multe playere și trebuia să includă bibliotecile și fișierele formatate pentru acele sisteme pe site-urile lor. Oferind o soluție pentru utilizarea acestor formulare media în HTML5, putem îmbunătăți experiența utilizatorului și putem reduce eforturile pentru a le furniza.

În timp ce aceste noi funcții reduc cantitatea de programare necesară pentru implementarea elementelor de nivel superior și includ elemente interactive care depășesc activitățile de marcare a documentelor, HTML5 este încă considerat un limbaj de marcare.

În aceste limbaje, folosim etichete pentru a atribui o semnificație suplimentară textului nostru, care oferă instrucțiuni browserului cu privire la modul de afișare a textului pe ecran, dar nu sunt neapărat afișate utilizatorului. În HTML și XHTML, aceste etichete sunt fixe sau predefinite, ceea ce înseamnă că numele care pot fi folosite în etichete sunt limitate la ceea ce browserele sunt capabile să recunoască. În XML, etichetele sunt definite de persoana care creează conținutul, deoarece sunt utilizate de obicei împreună cu sursele de date și oferă informații.

Standardele W3C

World Wide Web Consortium, sau W3C, este o comunitate internațională care sprijină dezvoltarea web prin crearea de standarde deschise care oferă cea mai bună experiență de utilizator posibilă pentru cea mai largă audiență de utilizatori. Acest grup de profesioniști și experți se reunesc pentru a determina cum ar trebui să funcționeze CSS și HTML, ce etichete ar trebui să fie incluse ca funcții și multe altele. W3C este, de asemenea, cel mai bun punct de referință pentru a determina accesibilitatea site-ului dvs. prin utilizarea unor instrumente care analizează codul dvs. pentru conformitatea W3C. Aceste instrumente confirmă dacă ați implementat pe deplin elemente în codul dvs., cum ar fi furnizarea de descrieri alternative de text ale imaginilor în cazul în care imaginea nu se poate încărca sau în cazul în care utilizatorul are deficiențe de vedere.

Pe lângă crearea standardelor de accesibilitate, printre multe altele, W3C oferă, de asemenea, tutoriale și exemple și este probabil cea mai exhaustivă referință pe care o veți găsi.

Sursa: Michael Mendez, The Missing Link – An Introduction to Web Development and Programming (CC BY-NC-SA 3.0 License), Published by Open SUNY Textbooks, Milne Library (IITG PI), State University of New York at Geneseo. Traducere de Nicolae Sfetcu

Articol publicat sub licență CC BY-NC-SA 3.0