Mesageria instantanee – IM – este serviciul despre care se spune că va detrona în viitor e-mail-ul ca cel mai popular mijloc de comunicare. Spre deosebire de ceea ce am prezentat până acum, nu este vorba despre un protocol anume, ci despre un concept.
Pe măsură ce oamenii au început să petreacă din ce în ce mai mult timp online, conectaţi la Internet, programatorii au exploatat în mod creativ oportunitatea creată de acest fapt, ducând comunicarea cu un pas înainte. Mesageria instant a „invadat” Internetul în noiembrie 1996, atunci când Mirabilis, o companie fondată de patru programatori israelieni a lansat ICQ (acronim foarte asemănător ca pronunţie cu I seek you – te caut), un program gratuit pe care oricine putea să îl descarce şi să îl folosească.
Diferenţa principală comparativ cu e-mail-ul este că acest tip de comunicare se concentrează asupra trimiterii imediate a mesajului către destinatar. Utilizatorul îşi creează o listă cu alţi utilizatori cu care el/ea doreşte să comunice. Când o persoană din listă devine disponibilă, adică intră în reţea, serviciul alertează utilizatorul şi permite contactul imediat între cei doi.
Avantajele sunt evidente. Comunicarea este foarte rapidăşi se face atunci când cei doi utilizatori sunt amândoi disponibili. De asemenea dispare problema mesajelor nedorite, iar formalismul mesajelor e-mail impus de asemănarea acestuia cu poşta clasică dispare. Mesageria instantanee poate fi comparată astfel cu telefonul: comunicaţii în timp real, atunci când părţile sunt disponibile.
Companiile au sesizat avantajele acestui tip de serviciu şi au început să îl implementeze pe scară din ce în ce mai mare, crescând eficienţa angajaţilor prin comunicarea mai rapidă ăcomparativă cu e-mail-ul şi prin organizarea de şedinţe on-line, mult mai puţin consumatoare de timp faţă de cele clasice.
Fiind o piaţă aflată la început şi cu un puternic potenţial de expansiune, concurenţii nu au întârziat să apară. Avantajul de a fi primul a ajutat ICQ, cumpărat între timp de America Online, să îşi menţină supremaţia până de curând, corporaţii precum Microsoft, Yahoo! şi chiar America Online (cu un produs similar) reuşind în cele din urmă să convingă mai mulţi utilizatori să le folosească serviciile.
Din punct de vedere al investigaţiilor, problemele mesageriei instantanee sunt asemănătoare cu cele ale IRC. Deşi companiile care produc programele client şi coordonează serverele sunt în număr mic, ele nu supraveghează mesajelele care le tranzitează. Dezvoltarea comunităţilor nu este atât de importantă ca la IRC, mesageria instantanee bazându-se în general pe relaţiile de prietenie sau de colaborare deja existente.
Jurnalizarea mesajelor trimise şi primite este posibilă pentru toate programele de mesagerie instantanee, însă ea poate fi uşor dezactivată, descoperirea probelor legate de mesajele trimise prin acest serviciu fiind deci incertă. Un avantaj este totuşi că listele de contacte sunt în general stocate local există posibilitatea de a stabili un cerc de cunoştinţe al persoanei cercetate.
În ceea ce priveşte confidenţialitatea, IRC şi aplicaţiile IM folosesc în majoritate transmiterea necriptată a mesajelor, ceea ce le face foarte vulnerabile la interceptare. Cum din ce în ce mai mulţi utilizatori, mai ales din cadrul companiilor, au conştientizat nevoia de a comunica sigur, această vulnerabilitate este posibil să dispară în scurt timp.
(Ghid MCTI)
Lasă un răspuns