În general un transfer începe cu o cerere pe care clientul o face către server ca urmare a unei acţiuni a utilizatorului, cum ar fi introducerea unei adrese sau click-ul pe o legătură către una. Adresele mai poartă şi denumirea de URL-uri, acronim de la Universal Resource Locator. Acestea specifică protocolul care va fi folosit, server-ul şi portul TCP, indicând totodată informaţia care se doreşte căutată.
Un exemplu de URL, al unei pagini care furnizează informaţii despre UNESCO, este http://ro.wikipedia.org/wiki/UNESCO acesta cuprinzând următoarele informaţii:
- http:// – protocolul utilizat pentru transferul informaţiilor. În acest caz este vorba despre HTTP, despre care am vorbit mai devreme, însă, după cum vom vedea în cele ce urmează, ar putea să fie https://, ftp://, irc://, etc. Specificarea protocolului este necesară pentru a putea stabili un limbaj comun între calculatoare. Dacă acest mecanism ar fi aplicat spre exemplu la telefoane, acestea ar avea forma română://0721234321, pentru o conversaţie care se aşteaptă să fie în limba română, respectiv engleză://0721234321 sau fax://0721234321 pentru alte „protocoale”.
- ro.wikipedia.org – numele serverului la care trebuie să se realizeze conexiunea
- /wiki/UNESCO – calea resursei care se doreşte accesată.
(Ghid MCTI)
Lasă un răspuns