Modelele de asimetrie a informaţiei presupun că cel puţin o parte a tranzacţiei deţine informaţii relevante, existând în acelaşi timp părţi care nu deţine acele informaţii. Unele modele de informaţii asimetrice pot fi folosite şi în situaţii în care cel puţin una din părţi poate impune sau exploata efectiv anumite condiţii ale unei înţelegeri în timp ce cealaltă parte nu are această posibilitate.
În modelul selecţiei agresive părţii ignorante îi lipsesc informaţiile în timpul negocierilor unei înţelegeri sau contract, în timp ce în modelul hazardului moral părţii ignorante îi lipsesc informaţii despre performanţe în cazul unei tranzacţii, sau abilitatea de a exploata o vulnerabilitate a înţelegerii. Un exemplu de selecţie agresivă este în cazul persoanelor cu risc ridicat care sunt mai predispuse să îşi facă asigurări, întrucât compania de asigurări nu îi poate practic discrimina, de obicei lipsindu-i informaţiile despre riscul personal concret pentru o anumită persoană sau datorită impunerilor legislative sau a altor constrângeri. Un exemplu de hazard moral este în cazul persoanelor asigurate care sunt mai predispuse să devină neatente după asigurare, întrucât asiguratorul nu poate remarca acest comportament sau pentru că asiguratorul nu poate lua efectiv măsuri împotriva unui astfel de comportament, de exemplu prin refuzul reînnoirii asigurării.
Lasă un răspuns