Comportamentul legat de jocurile de noroc este parțial rezultatul unor motivații variate care îi determină pe indivizi să participe la activități de jocuri de noroc. Profiluri motivaționale specifice se găsesc la jucători, iar motivele legate de jocurile de noroc sunt strâns legate de dezvoltarea distorsiunilor cognitive. Acest studiu transversal a avut ca scop prezicerea distorsiunilor cognitive provenite din motivele legate de jocurile de noroc la jucătorii de poker. Populația a fost recrutată pe forumuri de jocuri de noroc online. Participanții au raportat că practică jocurile de noroc cel puțin o dată pe săptămână. Datele au inclus caracteristici sociodemografice, South Oaks Gambling Screen, Gambling Motives Questionnaire-Financial și Gambling-Related Cognition Scale. Acest studiu a fost realizat pe 259 de jucători de poker de sex masculin (cu vârsta cuprinsă între 18 și 69 de ani, 14,3% jucători probabil patologici). Analizele univariate au arătat că distorsiunile cognitive au fost prezise independent de motivele generale legate de jocurile de noroc (34,8%) și de problemele legate de jocurile de noroc (22,4%) (p < 0,05). Modelul multivariat, incluzând aceste două variabile, a explicat 39,7% din distorsiunile cognitive (p < 0,05). Rezultatele asociate cu datele din literatură evidențiază faptul că distorsiunile cognitive reprezintă un factor discriminatoriu bun al problemelor legate de jocurile de noroc, demonstrând o strânsă interrelație între motivele jocului de noroc, distorsiunile cognitive și severitatea jocurilor de noroc. Aceste date sunt în concordanță cu următorul model teoretic de proces: motivele jocului de noroc îi determină pe indivizi să practice și să repete experiența de joc, ceea ce îi poate duce la dezvoltarea de distorsiuni cognitive, care, la rândul lor, favorizează jocurile de noroc problematice. Acest studiu deschide noi perspective de cercetare pentru a înțelege mai bine mecanismele care stau la baza practicii jocurilor de noroc și are implicații clinice în ceea ce privește prevenirea și tratamentul. De exemplu, o intervenție motivațională și cognitivă cuplată, axată pe motivele jocului de noroc/distorsiunile cognitive, ar putea fi benefică pentru persoanele cu probleme legate de jocurile de noroc.
Jocurile de noroc sunt caracterizate ca o activitate al cărei rezultat se bazează în principal sau total pe șansă, ceea ce implică o furnizare ireversibilă de bani sau a unui obiect de valoare în prealabil. Diferite tipuri de jocuri de noroc includ jocuri de noroc (loterie, sloturi, cărți razuibile și ruletă) și jocuri de îndemânare (poker, blackjack, pariuri sportive și hipice). Rezultatul jocurilor de noroc se datorează doar șansei, în timp ce jocurile de îndemânare depind de noroc, strategie, experiență și parametrii de cunoaștere. Până în prezent, există puține date epidemiologice disponibile privind populațiile europene, ceea ce poate fi explicat prin lipsa cercetărilor privind prevalența jucătorilor în populația generală. Pot fi identificate diferite seturi de practici în funcție de intensitatea jocurilor de noroc, definită prin frecvența lor sau prin suma cheltuită pe jocuri. În Franța și Europa de Nord, 1-2% din jocurile de noroc problematice sau patologice apar în populația generală. O prevalență similară a fost constatată în Canada și Noua Zeelandă. Cu toate acestea, aceste estimări sunt mult mai mici decât cele constatate în Statele Unite și Australia (în jur de 5%). Diferențele în ceea ce privește prevalența între țări sunt încă discutate pe larg. Accesibilitatea la jocuri de noroc și materialele utilizate pentru obținerea acestor date sunt câteva explicații invocate în mod regulat.
Printre tipurile de jocuri de noroc, jocul de poker pare să aibă caracteristici speciale, în special implicarea atât a șansei, cât și a strategiei în rezultatul jocului, care ar putea influența percepția jucătorilor asupra șansei în joc. În plus, jucătorii de poker prezintă probleme specifice legate de jocurile de noroc. Dovezile din literatura de specialitate sugerează, așadar, că jucătorii de poker care practică excesiv jocurile de noroc pot avea un profil psihologic specific.
Deși practicarea jocurilor de noroc poate fi văzută ca o alegere personală, aceasta poate fi influențată de factori care o favorizează sau nu. Distorsiunile cognitive sunt una dintre variabilele care influențează implicarea în activitatea de jocuri de noroc. Inerent situațiilor de joc, toți jucătorii, inclusiv jucătorii fără probleme și jucătorii care au probabilități numerice și obiective bune de câștig, sunt susceptibili la dezvoltarea distorsiunilor cognitive. Prin urmare, acestea nu sunt legate de lipsa de cunoștințe sau informații cu privire la joc. Conform lui Sévigny și Ladouceur (2003), jucătorii patologici vor experimenta două stări cognitive: una concentrată pe luarea în considerare a probabilităților raționale și obiective și o alta concentrată în principal pe activitate și rezultatele așteptate. Astfel, chiar și indivizii cu o bună cunoaștere a probabilităților și principiilor ar putea prezenta distorsiuni cognitive care s-ar activa în situațiile de jocuri de noroc. Aceste credințe iraționale coexistă cu și se opun credințelor raționale ale jucătorilor. Această schimbare cognitivă poate fi explicată prin conceptul de control euristic. De fapt, într-o anumită clasă de situații, cum ar fi jocurile de noroc, indivizii sunt mai predispuși să supraestimeze cantitatea de control perceput asupra rezultatelor; în special atunci când sunt puternic dedicați sarcinii și/sau au o dorință puternică de a obține rezultate.
Prezența unor astfel de distorsiuni cognitive la jucători este documentată pe scară largă în literatura de specialitate. Prin urmare, un model care reprezintă cele cinci credințe majore legate de jocurile de noroc poate fi semnificativ clinic. Așteptările legate de jocurile de noroc se referă mai mult la percepția impactului așteptat asupra jocului în sine decât la speranța de fericire, plăcere sau alte tipuri de emoții cu utilitate personală care pot fi derivate din joc. Iluzia controlului corespunde controlabilității percepute asupra rezultatelor unui joc, în timp ce controlul predictiv este percepția de a prezice rezultatul jocului. Credința despre incapacitatea de a opri jocurile de noroc se referă la percepția de a nu putea rezista impulsului de a juca. În cele din urmă, prejudecata interpretativă este caracterizată printr-o credință atribuțională, adică promovarea continuării cu succes a jocurilor de noroc și alocarea pierderilor factorilor externi. În plus, distorsiunile cognitive cresc odată cu severitatea jocurilor de noroc: jucătorii cu probleme par să aibă mai multe decât jucătorii fără probleme. Aceștia tind să supraestimeze rolul abilităților în jocuri și consideră jocurile de noroc o activitate profitabilă din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, dorința de a câștiga bani provoacă pierderi care pot fi alimentate de distorsiuni cognitive. Delfabbro și colab. (2006) au sugerat implicit că motivele jocurilor de noroc ar putea influența distorsiunile cognitive, în special iluzia controlului.
Deși motivațiile variază în funcție de tipul de populație studiată (vârstă și sex), de tipul de joc, deși acest lucru nu este studiat aici, și de severitatea jocurilor de noroc, unele dintre ele se regăsesc destul de constant în literatura de specialitate. Factorul motivațional cel mai des menționat este câștigul financiar, dar au fost evidențiate și altele: pentru distracție sau amuzament, împotriva plictiselii, pentru a evada din rutină, pentru socializare, pentru entuziasm, pentru provocare, pentru a evada din stres sau pentru a scăpa de afectele depresive. Aceste motive par să reflecte așteptările jucătorilor cu privire la, pe de o parte, aspectele pozitive ale recompensei comportamentului de jocuri de noroc și, pe de altă parte, potențialul său de a reduce afectele negative.
Au fost propuse mai multe modele pentru a explica ce îi motivează și îi animă pe jucători; cele ale lui Binde (2013) și Milosevic și Ledgerwood (2010), care au identificat motivația de îmbunătățire, de coping și socială. Motivația de intensificare se referă la prezența căutării senzațiilor, a impulsivității, a unui sentiment de entuziasm resimțit pentru joc și pentru adaptare. Jucătorii care doresc să își regleze stările emoționale ar avea un nivel ridicat al acestei motivații, în timp ce jucătorii cu un nivel ridicat de adaptare ar fi caracterizați de un set de comportamente utilizate inadecvat pentru a scăpa de starea lor emoțională negativă. În cele din urmă, jucătorii cu un nivel ridicat de motivație socială joacă pentru a stabili o afiliere socială (de exemplu, pentru distracție cu prietenii) și nu ar prezenta tulburări psihopatologice. La aceasta se adaugă motivația financiară, deja menționată, care nu poate fi disociată de acest tip de jocuri de noroc.
Sursa: Mathieu, S., Barrault, S., Brunault, P. et al. Gambling Motives: Do They Explain Cognitive Distortions in Male Poker Gamblers?. J Gambl Stud 34, 133–145 (2018). https://doi.org/10.1007/s10899-017-9700-8. Traducerea și adaptarea Nicolae Sfetcu
Ghid jocuri de noroc – Casino, Poker, Pariuri
Descoperă universul fascinant al jocurilor de noroc cu ajutorul acestui ghid complet
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns