Ontologia aplicată tehnologiei blockchain

Tehnologia blockchain este privită ca fiind extrem de perturbatoare, dar există o lipsă de formalizare și standardizare a terminologiei. Nu numai pentru că există mai multe platforme de implementare (uneori proprietare), dar și pentru că literatura academică până în prezent este scrisă preponderent fie dintr-o perspectivă pur tehnică, fie din punct de vedere economic. Rezultatul confuziei este un descendent al soluțiilor de tip blockchain, tipuri, foi de parcurs și interpretări. Pentru ca blockchain să fie acceptat ca standard tehnologic în industriile stabilite, este esențial ca utilizatorii obișnuiți de internet și liderii în afaceri să aibă o înțelegere de bază, dar fundamentală a funcționării și a impactului blockchain.
Blockchain este tehnologia emergentă despre care vorbesc oamenii, deși puțini știu de fapt ce anume implică noua tehnologie. Cercetarea blockchain nu are o rigoare științifică din cauza vârstei tinere și este în primul rând preocupată de a deveni o tehnologie perturbatoare pentru Internetul obiectelor (IoT). Așa cum este comun cu tehnologiile emergente, există multiple interpretări și este absent unui model formal și a unei terminologii care poate fi aplicată în scopuri de cercetare.
Ontologia a fost recunoscută ca un instrument util pentru reducerea ambiguităților și neconcordanțelor conceptuale, în timp ce se identifică capacitățile de creare a valorii într-un anumit domeniu. Ontologia devine un instrument tot mai important pentru reducerea complexității prin structurarea domeniilor de interese. Conform metodologiei populare OntoClean, structura domeniului începe cu identificarea unui set de clase într-o taxonomie, urmată de atribuirea de meta-proprietăți pentru fiecare proprietate. Apoi, trebuie să se verifice dacă constrângerile sunt încălcate de aceste metaproprietăți.
Designul ontologiei are sens doar odată ce designerul și audiența au o înțelegere de bază, dar fundamentală, cu privire la subiectul analizei, blockchain. În esență, blockchain este un sistem de consens distribuit pentru părțile care nu au încredere reciprocă în tranzacționare. Astfel, blocchain se diferențiază de sistemele de tranzacționare tradiționale cu privire la modul în care stochează ireversibil datele tranzacției într-un registru distribuit. Odată verificate (minate sau validate) și stocată, nu există nicio modalitate de a manipula datele din blockchain, deoarece modificările se reflectă imediat în toate copiile active ale registrului din rețea. Blockchain vine în trei forme: public, privat sau hibrid. Funcționarea lor este explicată în figura 1.

Fig.1. Terminologie obișnuită pentru construcțiile de blocuri
În afară de perspectiva sistemelor informatice, ontologia blockchain ar trebui să se refere și la operațiunile și procesele afacerii potențialilor întreprinderi adoptive. Ontologia de întreprinder oferă o colecție de termeni relevanți și definiții ale limbajului natural. Exemple bine cunoscute de cadre ontologice ale întreprinderilor sunt TOVE, EO și Ontologia întreprinderilor DEMO. DEMO este inspirată de perspectiva limbaj/acțiune, care a fost inițial dezvoltată ca o filozofie a limbajului derivată din teoria actului de vorbire. Se bazează pe axiome explicit specificate caracterizate printr-o metodologie rigidă de modelare și se axează pe construirea și funcționarea unui sistem mai degrabă decât pe comportamentul funcțional. Acesta subliniază importanța alegerii celui mai eficient nivel de abstractizare în timpul dezvoltării sistemului informatic pentru a stabili o separare clară a preocupărilor. DEMO s-a dovedit a fi o metodologie utilă pentru a formaliza sisteme care sunt ambigue, inconsistente sau incomplete, mai ales atunci când vine vorba de reducerea complexității modelării.
Sursa: Joost de Kruijff, Hans Weigand – Towards a Blockchain Ontology