Organizarea comunitară este un proces în care oamenii care trăiesc într-o zonă se adună într-o organizație care acționează în propriul interes comun. Spre deosebire de cei care promovează construirea comunității mai consensual, organizatorii comunităţii, în general, presupun că schimbările sociale implică în mod necesar conflicte și luptă socială, în scopul de a genera putere colectivă pentru conducere. Un obiectiv central al organizării comunității este de a genera putere durabilă pentru o organizație care reprezintă comunitatea, permițându-i să influențeze factorii de decizie-cheie pe o serie de probleme în timp. În cazul idealul, de exemplu, în acest lucru se poate obține prin organizarea grupurilor un loc la masa discuţiilor înainte de a se lua decizii importante pentru comunitate. Organizatorii comunitari lucrează cu și dezvoltă noi lideri locali, facilitând coaliții și asistență în dezvoltarea de campanii.
Caracteristici
Grupurile comunitare organizate încearcă să influențeze autorităţile, corporațiile și instituțiile, să crească reprezentarea directă în organele de decizie, și să promoveze reforma socială în general. În cazul în care negocierile eșuează, aceste organizații încearcă rapid să informeze pe alții în afara organizației despre problemele abordate și expun public sau fac presiuni asupra factorilor de decizie printr-o varietate de mijloace, inclusiv pichetări, boicotare, petiții și politici electorale. Grupurile organizate caută de multe ori să evidenţiete problemele știind că vor genera controverse și conflicte, acest lucru permiţându-le să atragă și să educe participanții, să construiască angajamente, și să stabilească o reputație în a câștiga. Astfel, organizarea comunității este axată în principal pe mai mult decat rezolvarea problemelor specifice. De fapt, problemele specifice sunt adesea vehicule pentru alte agende organizaționale fel de importante ca scopuri în sine.
Organizatorii comunitari, în general, încearcă să construiască grupuri de conducere democratică, deschise și accesibile membrilor comunității, precum și se preocupă de starea generală de sănătate a unui grup de interes specific, mai degrabă decât comunitatea ca întreg. Organizarea urmărește să împuternicească în linii mari membrii comunității, cu scopul final de „distribui” puterea mai echitabil în întreaga comunitate.
Cele patru tipuri de bază de organizare a comunității sunt de organizare de bază sau „de acces”, bazată pe credinţă, amplă, și formatoare de coaliţii. Campaniile politice de multe ori susțin că operațiunile lor din uşă în uşă sunt de fapt un efort de a organiza comunitatea, deși de multe ori aceste operațiuni se concentrează exclusiv pe identificarea alegătorilor și prezența la vot.
Acțiuni de bază
Organizarea de bază construiește grupuri comunitare de la zero, dezvoltând noi lideri acolo unde nu există niciunul și organizând membrii neorganizaţi ai comunităţii. Este un proces bazat pe valori în care oamenii sunt aduși împreună pentru a acționa în interesul comunităților lor și spre binele comun.
Organizațiile de bază „de acces” organizează membrii comunotăţii unul câte unul. Pentru că ei merg din ușă în ușă, organizatorii sunt capabili să nivelul organizațiilor deja înființate și să convingă să se înscrie în organizaţie o gamă largă de persoane neregimentate.
Abordarea „din uşă în uşă” este mai mult decât „organizarea de organizații”, fiind mare consumatoare de timp și necesitând mai mulţi organizatori.
Lasă un răspuns