Pariurile la poker

Specificul pariurilor la poker variază de la un joc la altul. Înainte de începerea unei mâini, majoritatea jocurilor folosesc fie un pariu ante, fie un pariu blind, iar unele jocuri le folosesc pe ambele. Un ante este de obicei o fracțiune dintr-o mărime normală a pariului. Pariurile blind sunt folosite în jocurile care au un buton de dealer (numit și puc sau buton), denumit în continuare pur și simplu buton pentru a se referi atât la butonul în sine, cât și la jucătorul care îl deține. Cu un ante, fiecare jucător trebuie să arunce un jeton sau o monedă de o anumită denominație în pot înainte de a-și primi cărțile. Pariurile blind pot apărea și sub forma pariurilor bring-in în jocurile stud, unde jucătorul cu cea mai mică (sau cea mai mare) carte afișată în prima rundă trebuie fie să o „aducă” pentru o sumă fixă (de obicei jumătate dintr-un pariu mic), fie să facă un pariu mic complet. Jucătorul care face bring-in-ul nu poate renunța.

În jocurile care folosesc un buton de dealer, cea mai comună structură este o structură cu două blind-uri. În acest caz, jucătorul din stânga butonului plasează un small blind (de obicei jumătate dintr-un pariu, rotunjit fie în sus, fie în jos dacă acest lucru duce la o mărime a pariului incomodă), iar persoana din stânga small blind-ului plasează big blind-ul, în general o mărime a pariului complet. Apoi, toți jucătorii își primesc cărțile, ceilalți jucători primindu-le gratuit. Jucătorul din stânga big blind-ului trebuie apoi să dea call, să ridice sau să se retragă până la big blind, iar pariurile continuă normal. Dar ce este în mod normal?

Într-o rundă normală de pariere, trebuie să existe o modalitate de a determina cine începe primul. În jocurile care folosesc un buton, va fi întotdeauna jucătorul din stânga butonului (cu excepția primei runde de pariere, caz în care este jucătorul din stânga big blind-ului; această poziție este denumită under the gun). Alte jocuri folosesc diverse scheme. Jucătorul care începe primul trebuie să dea check sau să parieze. A da check înseamnă a transmite șansa de a paria, iar jucătorul din stânga sa se confruntă cu aceeași alegere. Dacă toți jucătorii dau check, nimeni nu poate paria și următoarea rundă continuă. Când cineva pariază, toți ceilalți jucători trebuie să decidă, unul câte unul (începând de la stânga pariorului) dacă să dea call, să ridice pariul sau să se retragă. A da call la pariu înseamnă a pune aceeași sumă de bani în pot. A ridica pariul (raise) înseamnă a da call și, de asemenea, a adăuga mai mulți bani în pot. A renunța (a pasa, fold) înseamnă a opri jocul mâinii, renunțând la orice bani investiți în pot. Runda de pariere se termină atunci când toți jucătorii care nu s-au retras au dat call la ultima ridicare (deci fiecare jucător care nu s-a retras contribuie cu aceeași sumă la pot). Un jucător care pariază și se retrage la o ridicare pierde pariul pe care l-a făcut, chiar dacă jucătorul s-a retras în aceeași rundă de pariere. Din acest motiv, este avantajos să acționezi ultimul; într-un joc cu buton de dealer, jucătorul care are butonul acționează întotdeauna ultimul (cu excepția primei runde de pariere, deoarece blind-urile au opțiunea de a ridica pariul).

Pentru a complica și mai mult lucrurile, există mai multe modalități de a juca rundele de pariere, care de obicei nu au legătură cu jocul în sine (de exemplu, five card draw poate fi jucat cu limită de spread, limită fixă, limită de pot sau fără limită).

Limita de întindere (spread limit), numită și straight limit, este o metodă comună în jocurile de acasă: pe parcursul unei mâini, există o limită inferioară și o limită superioară, de exemplu, de la 1 la 5 dolari, iar aceste limite de obicei nu se schimbă. Limita de întindere este rar întâlnită în cazinouri.
Limita fixă înseamnă că fiecare pariu și creștere are o mărime fixă. O masă cu limită fixă dublează de obicei mărimea pariului pentru ultimele două runde de pariere, așa că limitele fixe sunt adesea descrise ca, să zicem, 2/4 dolari, ceea ce, dacă descrie un joc Texas hold’em, înseamnă că small blind-ul este 1 dolar (jumătate din big blind), big blind-ul este 2 dolari, flop-ul este 2 dolari, turn-ul este 4 dolari, iar river-ul este 4 dolari.
Limita de pot este similară cu limita de întindere cu excepția faptului că mărimea pariului maxim este întotdeauna mărimea potului. La fel ca limita fixă, mărimea pariului minim este adesea dublată la un anumit punct.
Fără limită înseamnă că nu există nicio limită superioară, deși aceasta este aproape întotdeauna combinată cu o regulă (numită „mize la masă”) conform căreia poți paria doar cu jetoane care erau în joc la începutul mâinii. Aceasta înseamnă că atunci când începi o mână de poker fără limită, știi că expunerea ta maximă la risc este limitată la valoarea jetoanelor din fața ta. La fel ca în cazul limitei fixe, valoarea pariului minim este adesea dublată la un anumit moment.

Omaha hold’em se joacă adesea cu limită de pot, dar aproape niciodată fără limită. Stud poker este de obicei fie cu limită de întindere, fie cu limită fixă. Un jucător începător este sfătuit insistent să nu joace cu limită de pot sau fără limită, indiferent cât de mici sunt mizele, până când cel puțin jucătorul nu este bine familiarizat cu regulile jocului.

Sursa: Wikibooks. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu