Parteneriatele în jocul de bridge

Cei patru jucători formează două parteneriate:

• Nord–Sud, prescurtat N–S;
• Est–Vest, prescurtat E–V sau E–W.

Partenerii stau întotdeauna față în față la bridge. Nord este partenerul lui Sud, iar Est este partenerul lui Vest.

Jucătorii aflați unul lângă celălalt sunt adversari. Pentru Sud, jucătorii Est și Vest sunt adversari. Pentru Nord, aceiași jucători sunt adversari. Membrii unui parteneriat urmăresc același rezultat, iar punctajul obținut aparține perechii, nu unui singur jucător.

Această structură diferențiază bridge-ul de multe alte jocuri de cărți. Jucătorul nu acționează numai în nume propriu. Fiecare declarație și fiecare carte jucată trebuie să țină seama și de partener.

Partenerii nu au voie să își arate cărțile și nici să comunice prin cuvinte, gesturi, expresii faciale sau schimbări intenționate ale ritmului de joc. Informațiile trebuie transmise numai prin mijloacele permise de regulile bridge-ului.

În timpul licitației, comunicarea se realizează prin declarații. Fiecare declarație are o semnificație stabilită de sistemul de licitație folosit de pereche.

De exemplu, o deschidere de 1♠ poate arăta, într-un anumit sistem, o mână cu o anumită forță și cel puțin cinci cărți de pică. Partenerul trebuie să interpreteze declarația conform sistemului convenit, nu pe baza unor semne sau presupuneri personale.

Parteneriatele trebuie să folosească înțelegeri clare și cunoscute de ambii membri. Dacă unul dintre parteneri crede că o declarație are o anumită semnificație, iar celălalt o interpretează diferit, pot apărea neînțelegeri costisitoare.

Să presupunem că Nord deschide cu 1♥. Sud trebuie să știe ce promite această declarație:

• câte cărți de cupă sunt necesare;
• ce forță minimă este indicată;
• ce tipuri de mâini pot fi incluse.

Dacă Nord consideră că deschiderea promite cel puțin cinci cupe, iar Sud crede că poate fi făcută și cu patru cupe, perechea riscă să aleagă un contract nepotrivit.

De aceea, în bridge este importantă existența unui sistem de licitație. Sistemul reprezintă ansamblul regulilor și înțelegerilor prin care partenerii își descriu mâinile.

Pentru început, sistemul trebuie să fie simplu. Un număr mare de convenții nu garantează rezultate bune. Este mai important ca ambii parteneri să înțeleagă corect câteva reguli de bază.

Parteneriatul continuă să fie important și după terminarea licitației.

Perechea care câștigă licitația încearcă să realizeze contractul. Un membru al perechii devine declarant, iar celălalt devine mort.

Declarantul este jucătorul care conduce jocul ambelor mâini ale perechii sale după ce cărțile mortului sunt așezate pe masă. Mortul nu decide ce cărți să joace. El pune pe masă cartea indicată de declarant.

Perechea adversă este formată din cei doi apărători. Aceștia încearcă să împiedice realizarea contractului.

În timpul apărării, parteneriatul este la fel de important ca în licitație. Cei doi apărători nu își văd cărțile și trebuie să coopereze pe baza informațiilor disponibile.

Ei pot deduce ce cărți are partenerul din:

• declarațiile făcute în licitație;
• atacul inițial;
• cărțile jucate;
• cărțile vizibile în mâna mortului;
• semnalele defensive permise.

Partenerii trebuie să aibă încredere unul în celălalt. Dacă un apărător indică, printr-un semnal convenit, că dorește continuarea unei culori, celălalt trebuie să țină seama de această informație, în măsura în care situația de joc o permite.

Totuși, niciun sistem nu poate elimina complet greșelile. Partenerii pot evalua diferit o situație, pot uita o convenție sau pot alege o carte nepotrivită. Aceste greșeli fac parte din procesul de învățare.

Un principiu esențial al bridge-ului este respectul față de partener. Criticarea partenerului în timpul jocului nu ajută perechea și poate afecta concentrarea. Analiza trebuie făcută după terminarea donei și, de preferat, după încheierea rundei sau a concursului.

O formulare potrivită este:

„Ce informație am fi putut transmite mai clar în această situație?”

O formulare nepotrivită este:

„Cum ai putut să joci o asemenea carte?”

Prima întrebare urmărește îmbunătățirea parteneriatului. A doua transformă o problemă de joc într-un reproș personal.

În bridge, perechea câștigă și pierde împreună. Chiar dacă o greșeală este făcută de un singur jucător, rezultatul aparține parteneriatului.