Politica petrolului şi naţionalizarea
Politica petrolului este un aspect din ce în ce mai important pentru diplomaţia internaţională, odată cu exploatarea petrolului din Orientul Mijlociu începând cu secolul XX. Întrucât competiţia este din ce în ce mai mare pentru aceste resurse limitate dar vitale, strategiile atât ale ţărilor mari cît şi ale celor mici pun un accent important pe extragerea, rafinarea, transportul şi folosirea produselor petroliere.
Guvernele din ţările dezvoltate vestice au fost implicate în politicile de naţionalizare a petrolului, folosind diferite tactici pentru a preveni preluarea controlului companiilor de petrol vestice de către regimurile străine în respectivele ţări. Enrique Mosconi, directorul companiei petroliere de stat argentiniene Yacimientos Petrolíferos Fiscales (YPF, prima companie petrolieră de stat din lume, înaintea companiei franceze Compagnie française des pétroles (CFP, Compania Franceză a Petrolului), fondată în 1924 de conservatorul Raymond Poincaré), a pledat pentru naţionalizarea petrolului spre finalul anilor 1920 în ţările din America Latină. Aceasta s-a realizat şi în Mexic, în timpul lui Lázaro Cárdenas, prin Expropiación petrolera.
Iran şi Venezuela sunt două importante exemple de intervenţii externe pentru eşuarea proiectelor de naţionalizare. În 1953, premierul iranian Mohammed Mossadegh a fost răsturnat de acţiunea concertată a CIA şi MI6 cunsocută sub numele de Operaţiunea Ajax. Scopul acestei acţiuni era de a preveni naţionalizarea companiei de petrol anglo-iraniene care a devenit mai târziu British Petroleum. La fel în Venezuela, Hugo Chavez a încercat să naţionalizeze petrolul venezuelean în primii ani ai prezidenţiei sale. Hugo Chavez şi-a schimbat rapid politica după eşuarea loviturii de stat din 2002 ca urmare a unor greve şi mari proteste legate de politica sa faţă de PDVSA. Această lovitură de stat a fost susţinută din umbră de guvernele Statelor Unite şi Spaniei, conform argumentaţiei din cartea lui Tariq Ali, Piraţii din Caraibe.
Gazele naturale în România
[singlepic id=67 w=320 h=240 float=]Consumul total de gaze naturale al României în anul 2006 a fost de 17 miliarde metri cubi din care 70% de provenienţă internă şi 30% din import. În 2011, Petrom a extras 5,23 miliarde metri cubi de gaze naturale. Provenienţa acestei cantităţi de gaze naturale este după cum urmează:
- Romgaz: 35,89% (6,1 miliarde m³)
- Petrom şi alţii: 34,11% (5,8 – miliarde m³)
- importuri: 30% (5,1 – miliarde m³)
Gazele naturale asigură aproximativ 40% din consumul de energie al României.
Piaţa gazelor a depaşit, în anul 2006, 4 miliarde de Euro.
Rezervele de gaz ale României sunt estimate la 185 de miliarde de metri cubi. Descoperirea unui important zăcământ de gaze naturale în Marea Neagră ar putea acoperi importurile României pe 20 de ani.
Aproximativ 62,5% din totalul producţiei naţionale este extrasă pe teritoriul judeţului Mureş. (Date conform Wikipedia)
Imagini
Lasă un răspuns