Autoritarismul și libertarianismul se referă la nivelul de libertăți individuale pe care fiecare persoană le posedă în societate în raport cu statul. Un autor descrie sistemele politice autoritare ca acelea în care „drepturile individuale și obiective sunt subjugate la obiectivele, așteptările și regulile grupului„, în timp ce liberalii se opun în general statului și consideră individul ca suveran. În forma lor cea mai pură, libertarienii sunt anarhiști care pledează pentru abolirea totală a statului, a partidelor politice și a altor formațiuni politice, în timp ce cei mai puri autoritariști sunt, teoretic, totalitari care sprijină controlul statului asupra tuturor aspectelor societății.
De exemplu, liberalismul clasic (de asemenea cunoscut sub numele de liberalismul laissez – faire) este o doctrină subliniind libertatea individuală și guvernarea limitată. Aceasta include importanța rațiunii umane, dreptul la proprietate privată, piețe libere, drepturi naturale, protecția libertăților civile, limitarea constituțională a guvernului, precum și libertatea individuală de a nu fi reținut, cum sunt exemplificate în scrierile lui John Locke, Adam Smith, David Hume, David Ricardo, Voltaire, Montesquieu, și alții. Potrivit Institutului Libertarian pentru Studii Umaniste , „liberalul, sau ‘liberalul clasic,’ este cel care promovează bunăstarea individuală, prosperitatea, și armonia socială, prin ‘cât mai multe posibile libertăţi’ și ‘guvernare cât mai puțină posibil’.” Pentru filozoful politic anarhist L. Susan Brown, „liberalismul și anarhismul sunt două filosofii politice care sunt în mod fundamental legate de libertatea individuală dar diferă ître ele în moduri foarte diferite. Anarhismul are în comun cu liberalismul un angajament radical pentru libertatea individuală, în timp ce respinge relaţiile de proprietate competitive ale liberalismului.”
Adaptare şi traducere din Wikipedia
Lasă un răspuns